Ştefan Octavian Iosif

În atelier

Îţi mai aduci aminte tu, iubite,
De-acele vremi?... Ce repede zburară
În larma din cetatea legendară
A Luvrului cu ziduri înnegrite!

Plecaţi de mult din depărtata ţară
Străini de goana vieţii felurite,
Ah! Cîte vise-albastre şi-aurite
Ne făuream din fumul de ţigară...

Giganticul Paris urla departe...
Eu — răsfoiam pe canapea vreo carte;
Tu — zugrăveai poveşti orientale...

Iar cînd amurgu-şi împînzea misterul,
Umplînd cu joc de umbre-atelierul,
Grăiam încet de vremi patriarhale...