Ştefan Octavian Iosif

În bal

Dansau cu feţe zîmbitoare
Şi-şi făureau un ideal
Din strălucirea trecătoare
A unei nopţi tîrzii de bal.

În larma veselei orchestre
Înmormîntau un trist amor,
Şi-n goana albelor ferestre
Zbura fantastic umbra lor.

Pluteau cu mintea rătăcită
Ca-n alte lumi, răpiţi de joc...
Şi-atît părea de fericită
Părechea fără de noroc!