Editura Global Info / Literatură

Ştefan Octavian Iosif

Năframa

— Bate murgul din picior la scară,
Sforăie şi bate din picior;
Mîngîie-l, că-i cea din urmă oară:
Pentru domn şi ţară
Merg să lupt, şi-n luptă, poate, mor.

De-i zări trei picături de sînge
Pe năframa ce ţi-o las în dar,
Nu te zbate, mîinile nu-ţi frînge,
Dragă, nici nu plînge,
Dar să nu m-aştepţi, că e-n zadar!

Astfel zise-n ceasul de plecare,
Plin de jale, mîndrul luptător.
Glas de trîmbiţi răsuna în zare...
Înc-o sărutare,
Şi pieri sub geana unui nor.

Însă umbra gingaşei fecioare
Multă vreme stăruieşte-n prag.
Stă şi cată dusă cum dispare
Pulberea în zare,
Însoţind pe cel plecat sub steag.

La fereastră stă, privind cu teamă,
Aşteptînd pe cel plecat sub stea.
Dar din ceasul cînd băgă de seamă
Semnul pe năframă,
N-a mai vrut la geam şi-n prag să stea.

Nu ţipă, nici mîinile nu-şi frînse,
Nici nu spuse-o vorbă nimărui,
Nime n-o văzu cu gene plînse...
Ceas cu ceas se stînse,
Ca un crin... s-a stîns de dorul lui.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA