Ştefan Octavian Iosif

Spre primăvară

Vor înflori curînd
Pe coastă merii,
Şi va suna curînd
Ceasu-nvierii.

Schimba-va bruma grea
În strop de rouă,
Ca să răsfrîngă-n ea
O lume nouă:

Un cer aşa senin
Cum nu mai fuse —
Uita-vei orice chin
Din zile-apuse...

— Un flutur dă ocol
Cătînd o floare.
Dar bate-aşa domol
Din aripi... moare...

De ce te prind fiori?
Ce gînd te paşte?
— Vezi tu, e trist să mori
Cînd tot renaşte!...