Ştefan Octavian Iosif

Unui luptător

E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri
Visai că lupţi de-a valma cu zmei şi cu balauri,
Să dezrobeşti pe mândra copilă de-mpărat...

E mult de-atunci... şi, totuşi, ai crede c-adineauri
Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri,
În lupta pentru bine, de-o lume admirat...

Azi, obosit şi sceptic, ai devenit cuminte,
De visul de mărire râzi când ţi-aduci aminte,
Cum râzi şi de himera minunii din poveşti;

Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii,
Şi-ai prăpădit o viaţă, luptând cu mici mizerii,
Şi n-ai avut o clipă norocul s-o trăieşti!