Ştefan Octavian Iosif

Vesele semnale

Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă...
Stau în halat, privind mahmur afară;
Mi-e lene rău; urîtul mă omoară;
Deschid fereastra: pîcla mă îneacă.

Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;
O dimineaţă umedă, posacă,
Pătrunde în odaia mea săracă...
O, de s-ar face-odată primăvară!

Dar... fulger alb a scăpărat în zare:
Se mişcă norii, izbucneşte ploaie:
Prelung şi surd un tunet vuie, creşte,

Răzbubuind voios în depărtare!
Eu joc de bucurie prin odaie,
Şi-n pod o rîndunică-mi ciripeşte...