Ştefan Octavian Iosif

Veselie

La orîndă-i o beţie
Straşnică în astă-seară!
Nimini nu mai vrea să ştie
Ce viforniţă e-afară...

Glasuri vesele răsună,
Zic vioare, urlă vântul...
Joacă toţi cu voie bună,
Duduie sub ei pămîntul!

Dînd uitării grija, scîrba,
Inima în piept le saltă...
Pîn' şi popa-i trage sîrba,
Cu creştinii laolaltă!

Bate-n cizme, stă să cadă,
Dînd potcapul către ceafă...
Trei moşnegi aprinşi la sfadă
Se-ndulcesc din a garafă...

Şi petrec! E o urgie
A lui Dumnezeu afară,
Dar e-atîta veselie
La orîndă-n astă-seară!...