Traian Demetrescu

Bătrînul artist

„Să-mi cînţi, să-mi cînţi un cîntec trist,
Să stingi din sufletu-mi pojarul!”
Am zis bătrînului artist,
Şi mi-am umplut cu vin paharul.

Şi el şi-a strîns sub braţ chitara,
Şi-a început duios şi rar:
„Cînd soarele apune vara,
Nu te mîhni, — răsare iar!

Şi dacă te înşeală-o fată,
Bea un pahar mai mult şi taci;
Şi cată altor fete-ndată,
Mult mai frumoase, să le placi.

Nu-ţi sfîşia zadarnic pieptul
De-o suferinţă trecătoare;
Sînt alţii care n-au nici dreptul
Să plîngă pentru ce îi doare.

Eu nu ştiu alt-fel să descîntec
Pe cel ce e nenorocit!”

................................
Sub farmecul acestui cîntec,
Iar am sperat, iar am iubit!