Traian Demetrescu

Pe lacul Thum

Thumsee

Alunec, în luntre, pe lac,
Şi umbra pe apă s-aşterne;
În juru-ne Alpii-şi desfac
Privelişti eterne.

Şi cerbii pe rîpe se suie
Aiurea pierzîndu-se-n cete,
Pe mal stau glume să-şi spuie
Grămadă de fete.

Mi-e sufletul plin de uimire
Şi-mi zic iar ce vecinic îmi zic
În lume e numai iubire,
Iar restul — nimic!

Departe, o ţiteră plînge
Accente nebune de patimi; —
În sufletu-mi singur se strînge
O lume de lacrimi...

Reichenhall, 1894