Editura Global Info / Literatură

Vasile Alecsandri

Cântecul orbului

(Doină)

Frunză, verde mărăcine,
Vai ş'amar! amar de mine,
Nu ştiu ziua cănd se face,
Că'n mormânt lumina-mi zace!
Părăsit, eu stau în drum,
Nu văd lumea nici de cum;
Nu văd lume, nu văd soare,
Nu văd măndre feţişoare.
Încotro dau să mă'ntorc,
Ochii mei de plâns se storc;
Încotro mă învârtesc,
Întuneric tot găsesc,
Cine trece pe cărare
Nu treacă cu nepăsare,
Că lumea-i amăgitoare,
Ca o apă curgătoare.
Oameni buni, mă tânguiţi.
Oameni buni! mă miluiţi
Căci cu-atât vă folosiţi
Lumea asta e-o părere
De avere, de putere,
Iar cuvântul orbului
Sue 'n naltul cerului,
Şi ruga sărmanului
Stă la dreapta Domnului.

Din volumul Poezii populare ale românilor Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA