| Editura Global Info / Literatură |
Vasile Alecsandri
Uncropul1
(Cântec de a doua zi după cununie)
Vine cioful dela baltă,
Cu plătica 'mbăirată,
Cu suducul în pohod
Şi carasul în năvod.
Ce caţi, ciofule, la noi?
Ce-ai venit ca un strigoi?
Du-te, du-te la pădure,
Să nu pieri de vr'o secure,
Du-te, du-te 'n mărăcine,
Să nu paţi vreo ruşine.
Că la noi sunt cununii,
Şi la noi sunt veselii.
Noi jucăm şi tropăim,
Pământul să-l netezim,
Bem, cântăm, şi veselim
Şi din gură chiuim,
Şi sărim în hop şi 'n trop,
Că e ziua de uncrop.
Vai! sărmanul de strigoi!
Cioful zace pe gunoi.
Nime nu cată la el,
Că-i străin şi singurel.
Preoteasa mai miloasă
Ia pe ciof, îl duce 'n casă
Şi-1 pune pe colţ de vatră,
Iar câinii la dânsul latră.
Popa vine mânios,
De pe vatră mi-l dă jos,
Preoteasa mai duioasă
Pofteşte pe ciof la masă.
Popa-i dus, ciofu-i în casă,
Ciofu 'n săn la preoteasă!
Din volumul Poezii populare ale românilor Partea II: Doine şi hore, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.
Note
1. Acest cântec bizar se cântă a doua zi după cununie, la masa cea mare, unde se obicinueşte a se bea vin fiert cu miere. La acea masă, fiecare din oaspeţi este dator a cânta un cântec care-i va plăcea, când îi vine rândul să bee partea de vin fiert. Alte multe datini îşi au locul lor în ziua uncropului, însă nu putem a le expune aici.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
