Editura Global Info / Literatură

Alecu Donici

Greierul şi furnica

Greierul în desfătare,
Tecând vara cu cântare,
Deodată se trezeşte
Că afară viscoleşte,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Şi se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân' la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar aşa l-a întrebat:
- Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai?
- Eu cântam
În petrecere cu toţi.
- Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poţi,
Iar la vară fă ca mine.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA