Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Alexandru Macedonski

    Nălucirea

    Când noaptea vine placidă, lină,
    Când alba lună suie pe cer,
    Când vântu-n frunze duios suspină,
    Când dulci arome plană-n eter,
    Ades mi-apare faţa-i blondină,
    Plină de farmec şi de mister.

    Să fie feea rimelor grele?
    Sau e-al meu angel privighetor?
    Sau este roua zilelor mele,
    Chipul Speranţei consolator?...
    Când mi s-arată, uit orice rele,
    Uit orice rele şi orice dor!

    Faţa-mi pălită o reanimă,
    Fără de voie-mi încep să cânt,
    Şi poezia vine, sublimă,
    Să mă-nvelească cu-al său vesmânt!...
    Să mă oprească nu este rima
    Dintr-acest sacru, tainic avânt.

    Viaţa ce este grea pentru mine
    Mi se-nveseleşte cum mi-a zâmbit,
    Şi împletindu-mi ore senine,
    Piere spre ziuă chipu-i dorit!
    Piere... cu noaptea, însă revine,
    Ca să mă facă iar fericit!

    Ea este feea rimelor grele,
    E ş-al meu angel privighetor,
    Este şi roua zilelor mele;
    E-o nălucire dulce d-amor!
    Cum mi s-arată, uit orice rele,
    Uit orice rele ş-orice dor!

    Fecioare albe şi virginale,
    Ochii sunt două raze d-azur,
    Şi tot de roză buzele sale,
    Cu zâmbet tânăr şi pur!
    Formele-i nu pot s-aibă rivale
    Într-al lor palid şi vag contur!

    Talia-i este atât de subţire,
    Sânul îi este-atât de plăpând,
    Încât te-aruncă în rătăcire,
    Ai vrea în braţe s-o strângi palpitând!
    Vană dorinţă!... E-o nălucire
    Ce într-o clipă vezi dispărând!

    Când noaptea vine placidă, lină,
    Când alba lună suie pe cer,
    Când vântu-n frunze duios suspină,
    Când dulci arome plană-n eter,
    Mi se arată faţa-i blondină
    Plină de farmec şi de mister!

    Ore sublime de reverie,
    De inspirare trec atunci eu,
    Şi-n valuri dive de poezie
    Exal cu-ncetul sufletul meu!
    Ea, înclinată pe-a mea hârtie,
    Zâmbind, conduce pana-mi mereu!

    Când se întâmplă să nu-mi apară,
    De întristare sunt înnegrit!
    Chiar Poezia repede zboară
    Când nu mai vede chipu-i iubit;
    Dar la vedere-i se-ntoarce iară
    Şi mă inspiră necontenit!

    Ea este feea rimelor grele,
    E ş-al meu angel consolator,
    Este şi roua zilelor mele;
    E-o nălucire dulce d-amor,
    Cum mi s-arată în cântecele,
    Uit orice chinuri, uit orice dor!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA