Alexandru Vlahuță

Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)

Din tot ce ne-a fost drag mai înainte
Poveşti rămân şi cântece-nvechite;
Ne fură clipele, pe nesimţite,
Din flori mirosul, sensul din cuvinte:

Şi-n liniştea-nserării, ce ne-nghite,
Ca frunzele uscate pe morminte,
Se scutură aducerile-aminte
Pe inimile noastre ostenite.

Ruini suntem, şi orice gând ne doare,
Căci e făcut din temeri şi regrete.
Te blestemăm, şi totuşi, cu ce sete

Întindem buzele tremurătoare,
Vrăjita-ţi undă să ne mai îmbete,
Viaţă — pururea fermecătoare!