| Sănătate / Anatomie şi fiziologie |
Articulații
O articulație este locul în care două oase se unesc.
Ilustrația unei articulații sinoviale
În ceea ce privește cantitatea de mișcare pe care o permit, există trei tipuri de articulații: imobile, ușor deplasabile și liber mobile.
Sinartroze
Sinartrozele sunt articulații imobile1. Forma singulară este sinartroza. În aceste articulații, oasele vin în contact foarte strâns și sunt separate doar de un strat subțire de țesut conjunctiv fibros2. Suturile din craniu sunt exemple de articulații imobile.
Amfiartroze
Articulațiile ușor mobile se numesc amfiartroze3. Forma singulară este amfiartroza. În acest tip de articulație, oasele sunt conectate prin cartilaj hialin4 sau fibrocartilaj. Coastele legate de stern5 prin cartilaje costale sunt articulații ușor mobile legate prin cartilaj hialin. Simfiza pubiană6 este o articulație ușor mobilă în care există o pernă de fibrocartilagiu între cele două oase. Articulațiile dintre vertebre și discurile intervertebrale sunt și ele de acest tip.
Diartroze
Majoritatea articulațiilor din corpul adultului sunt diartroze sau articulații care se mișcă liber7. Forma singulară este diartroza. La acest tip de articulație, capetele oaselor opuse sunt acoperite cu cartilaj hialin, cartilajul articular8, și sunt separate printr-un spațiu numit cavitatea articulară. Componentele articulațiilor sunt închise într-o capsulă articulară fibroasă densă. Stratul exterior al capsulei este format din ligamentele care țin oasele împreună. Stratul interior este membrana sinovială9 care secretă lichid sinovial10 în cavitatea articulară pentru lubrifiere. Deoarece toate aceste articulații au o membrană sinovială, ele sunt uneori numite articulații sinoviale.
Note
1. Articulații sau uniuni între oase care nu permit mișcarea. Există trei tipuri de sinartroze: sutură, sindesmoză, gomfoză.
2. Țesutul de susținere sau cadru al corpului, format din substanță fibroasă și fundamentală cu celule mai mult sau mai puțin numeroase de diferite feluri; este derivat din mezenchim, iar acesta la rândul său din mezoderm; soiurile de țesut conjunctiv sunt: areolar sau lax; adipos; dens, regulat sau neregulat, alb fibros; elastic; mucoasa; și țesut limfoid; cartilaj; și os; sângele și limfa pot fi considerate țesuturi conjunctive a căror substanță fundamentală este un lichid. Sarcoamele apar în țesutul conjunctiv.
3. Articulații care permit doar o mișcare ușoară. Există două tipuri de articulații amfiartroze: simfiză, sincondroză.
4. Formează scheletul embrionului. Cartilajul hialin se găsește pe suprafețele osoase articulare și, de asemenea, la vârful nasului, bronhiilor și tuburilor bronșice. Coastele sunt unite cu sternul (sternul) prin cartilajul costal. Se găsește și în laringe și inelele din trahee.
5. Osul lung și plat care formează partea frontală centrală a peretelui toracic. Sternul este atașat de claviculă și de primele șapte coaste. Denumit și stern. Este unul dintre cele 25 de oase din torace.
6. Un tip de articulație care permite doar o mișcare ușoară (amfiartroze) în care oasele sunt conectate printr-un disc de fibrocartilaj. Exemplu: simfiza pubiană în care cele două oase pelvine de la pubis sunt unite.
7. Articulații sau articulații care se mișcă liber. Caracterizat prin prezența unei cavități închise de o capsulă. Diartrozele au mai multe funcții:
1. Oferă stabilitate datorită capsulei formate din ligamente, tendoane, mușchi și cartilaj articular.
2. Lubrifiere din lichidul sinovial care hrănește cartilajul.
3. Suportă greutatea și permite mișcarea.
Diartrozele (articulațiile sinoviale) au mai multe tipuri de mișcări: abducție, adducție, circumducție, depresie, elevație, eversiune, extensie, flexie, hiperextensie, inversiune, opoziție, pronație, protracție, repoziție, retragere, rotație, supinație.
8. Acoperă capetele oaselor și permite distribuirea sarcinilor de compresiune pe secțiunea transversală a oaselor; asigură o suprafață fără frecare și rezistentă la uzură pentru mișcarea articulațiilor.
9. Un strat de țesut conjunctiv care căptușește cavitățile articulațiilor, tecii tendoanelor și bursele (saci plini de lichid între tendoane și oase). Membrana sinovială produce lichid sinovial, care are o funcție de lubrifiere.
10. Un lichid limpede, lipicios, care este eliberat de membrana sinovială și acționează ca un lubrifiant pentru articulații și tendoane.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
