Biografie

Alexandru Philippide

Lingvist şi filolog român, membru titular al Academiei Române, profesor universitar, întemeietorul şcolii lingvistice ieşene.

Alexandru Philippide.1859 — La 1 mai se naşte la Bârlad, Alexandru Philippide. Se înrudea pe linie paternă cu Dimitrie (Daniil) Philippide, călugăr, erudit, istoric şi om de litere grec, profesor la Academia Domnească din Bucureşti. Acesta a publicat la Lipsca o istorie a românilor şi este primul care foloseşte cuvântul România pentru ansamblul teritoriilor locuite de români.

1866-1870 — Urmează şcoala primară la Bârlad.

1870-1877 — Urmează Liceul Gheorghe Roşca Codreanu în oraşul natal.

1881 — Absolvă liceul şi se înscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii Mihăilene din Iaşi. În perioada studenţiei, până în 1884, a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi. Apare lucrarea Încercări asupra stărei sociale a poporului român în trecut.

1888-1890 — Îşi continuă studiile la Universitatea din Halle, Germania.

1888 — Publică Introducere în istoria limbei şi literaturei române.

1890 — Îşi începe cariera didactică, fiind numit profesor de limba română la Liceul Național din Iaşi.

1893 — A fost înfiinţată la Iaşi catedra de filologie română, iar Alexandru Philippide a fost numit profesor universitar prin concurs, şi titular al catedrei.

1894 — Apare Principii de istoria limbii.

1895 — În octombrie se căsătoreşte cu Johanna Minckwitz, doctor în filologie şi fiică a unui profesor din Zürich. Ceremonia a avut loc la Saint Helier în Jersey. Au divorţat însă repede. Se pare că ar fi avut un copil.

1897 — Apare Gramatică elementară a limbii române. Se căsătoreşte cu Lucreţia Nemțeanu, novice la Agapia. Tatăl ei era fost primar la Vânători-Neamţ şi fost administrator al spitalului de boli mintale din Târgu Neamţ.

1897-1906 — Redactează o primă formă a Dicţionarului limbii române al Academiei, stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate Dicţionarului tezaur al limbii române.

1898 — Devine membru corespondent al Academiei Române. Între 1898 şi 1906, sub egida Academiei, a lucrat la Dicţionarul limbii române, împreună cu mai mulţi studenţi. Proiectul a fost sponsorizat de Maiorescu. A reuşit să scrie definiţii pentru literele A - D, înainte de a fi nevoit să-şi întrerupă activitatea; manuscrisul cuprinde 11744 pagini folio. A realizat o bibliografie şi un plan pentru întregul dicţionar şi a colectat peste 600000 de fişiere.

1900 — Este ales membru titular al Academiei Române. Pe 20 martie se naşte fiul său, Alexandru A. Philippide, viitor poet, scriitor şi traducător. Apare lucrarea Consideraţii confortabile. Fapte şi păreri literare.

1910 — Apare volumul Un specialist român la Lipsca.

1914 — Face o excursie în Europa de Vest.

1913-1918 — Este decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie al Universităţii din Iaşi.

1925 — Publică Originea românilor - vol. I. Ce spun izvoarele istorice.

1926 — Suferă un atac de paralizie.

1927 — Înfiinţează Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele.

1928 — Publică Originea românilor - vol. II. Ce spun limbile română şi albaneză.

1933 — În martie moare soţia sa. La 12 august moare la Iaşi.