Editura Global Info / Literatură

Cincinat Pavelescu

Serenadă

Domnişoarei Lily Istrati

Ca să-ţi cânt dintr-o chitară
Sub fereastră ţi-am venit.
        Era vară!

Liliacul înflorit
Şi cu rozele semeţe
Risipeau printre alei
Un fior de tinereţe.
Iar în părul tău cel blond
Caldul soare vagabond,
Raza vrând să-şi poleiască,
S-a-ncurcat în adevăr,
Şi-n zadar vrea să ghicească
În al buclelor tezaur,
Care-i raza lui de aur,
Care-i firul tău de păr!

Viu şi astăzi, din chitară
Să-ţi mai cânt ca astă-vară
        Serenade,
Însă, vai, găsesc în poartă
        Frunza moartă!
        Toamna cade!

Ploaia cerne; ceaţa deasă
Tristă, umedă se lasă,
Pe cărare e noroi,
Şi sub zarea cenuşie
Toamna rochia şi-o sfâşie
        'n pomii goi!
Sub balcon când se ridică
Glasul meu pătruns de frică,
De la geamul tău, iubită,
Pică-o floare veştejită.
Atunci inima-mi se frânge
Şi-un ecou departe plânge!

Şi-n zadar mă lupt în vânt
Să dau coardelor cuvânt,
Din chitara mea mâhnită
Nota zboară, rătăceşte
Şi de geamuri se izbeşte
Ca o pasăre rănită!

Cum neaua-ncepe să s-aştearnă
Mi-e frig în suflet, nu ştiu ce-am,
Zadarnic te mai cat la geam,
        Azi e iarnă!
S-a-ntunecat a toamnei ceaţă,
Pe strune mâinile-mi îngheaţă,
N-o să mă vezi de azi-nainte
Cu flori în păr şi în cuvinte,
Căci, vai, balconul ţi-e-nflorit
Cu reci podoabe de zăpadă,
Şi-n noaptea care stă să cadă
Tu ai uitat că m-ai iubit;
Şi neaua-ncepe să s-aştearnă,
Întâi mai rar, şi-apoi mereu,
Ca pe balcon şi-n părul meu...
Plângi, suflete!... E iarnă!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA