Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Braha căpitanul

Noi te lăsăm, o, patrie,
O, ţară de suspine!
Vom trece viaţa-n lacrime,
Înstrăinaţi de tine!

Sub greutatea lanţului
Al nostru braţ s-abate;
Prin mărăcini picioarele
Se-mlădiu sângerate.

Şi când ne las puterile,
Când inima slăbeşte,
Sub lovitura biciului
Virtutea noastră creşte.

Dar dorurile corpului
Uităm cu toţii-ndată
Când umbra dulce-a patriei
Prin lacrimi ni s-arată.

Astfel cânt moldavii de tătari robiţi,
Astfel cânt pe cale abătuţi, zdrobiţi.
Întâlniră cete ruse şi române
Ce-au scăpat din spada hoardelor păgâne.
Dar moldavii cată robii-a libera...
Capu-oştirii ruse le vorbeşte-aşa
— „De-ţi lovi tătarii după cum vă place,
Are să se strice noua noastră pace."
— „Cum nu ne vom bate, doamne, când zărim
În robie soaţe, fiice ce dorim?"
Astfel strig românii şi pe lângă dânşii
Ordele turbate văd trecând cu prinşii.
Braha stă, priveşte... O femeie trece
Cu picioare goale, noată-n huma rece,
Cu vesminte rupte, perii revărsaţi,
Braţele sub lanţuri, ochii-i lăcrimaţi.
Tinerica prinsă către dânsul cată.
Strigă cu durere, cade leşinată.
Braha recunoaşte pe soţia sa.

Îşi cheamă vitejii, p-al sau cal zbura.
Sare peste rânduri, fărâmă ş-ucide.
Ruşii nu cutează calea-i a închide.
Apoi dă năvală şi fărâmă amar,
Pân' la cea din urmă viaţă de tătar.
Liberă toţi prinşii şi p-a lui consoartă
O primeşte-n braţe; însă, vai! e moartă!...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA