Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Petru Rareş

Rareş l-ai săi zice: — „Marele sultan
A jurat să nu-mi dea tronul moldovan
Până nu va trece de trei ori călare
Peste mine... Spuneţi, asta cum vă pare?"
Un bătrân îi zice: — „N-a jurat deloc;
Va să te-umilească cu acest mijloc".

— „Să mă umilească? Asta nu mă-amână...
Mâine-oi fi în ţară şi cu arma-n mână!"
— „Mâine-i fi în ţară, cel bătrân i-a spus;
Însă nu sub arme, ci ca domn supus.
La străini domnia cela ce o cere
Dă dovezi că n-are viaţă şi putere.
Tu ai fost odată domn neatârnat,
Căci ai fost de fiară pus şi apărat.
Azi te pune turcul; azi nu mai domneşti.
Dintre toţi românii singur tu rob eşti.
Nu poţi să fii altfel fără de trădare;
Şi ea nu e arma sufletului mare.
De-i primi domnia c-umilinţa ta,
Iară c-umilinţă tu o vei lăsa.
Mulţi au zis ca tine pân' la tron să vie;
Ş-apoi toţi căzură sub a lui robie;
Tronul are lanţu-i ce-i mai greu de spart
Decât cel ce domnii la supuşi împart.
Unul e de aur, celalt de-acioaie;
Unu-abate trupul, celalt gândul moaie.
Rareş, dacă astfel domnu-i umilit,
Ce va fi poporul? Oare ai gândit?
Ori mai jos ca tine el o să coboare,
Ori tu vei ajunge l-ale lui picioare.
Nu primi domnia şi rămâi supus,
Dar cu suflet mândru şi cu fruntea sus."

Rareş nu ascultă. Merge domn în ţară,
Şi domnia-i scurtă, viaţa-i e amară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA