Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Siretul

I

„Viaţa, orice bunuri într-această lume
Dăm cu fericire pentru-al ţării nume.
Toate sunt plăpânde pe acest pământ;
Numai bărbăţia trece de mormânt.
Bărbăţia noastră pe străin încântă...
Limbile vecine bine ne cuvântă.
La numele nostru toţi se-nturnă blând
Şi privesc românul de mărire-arzând.
Din vrăjmaşul sânge, cu-armele sublime
Scris-am dreptul ţării în viitorime.
Iată ce ne face voioşi să luptăm,
Pentru ţara noastră zilele să dăm."
Astfel este cântul celor care mor
Şi vesteşte fala sufletelor lor.

II

Leahul strică pacea şi prin ţări robeşte.
Rareş cheamă capii şi-astfel le vorbeşte:
— „Scris-am prin solie răilor străini
Să nu calce pacea, dulce la creştini...
Iată cum soliră: Pacea nu-i călcată,
Numai mintea voastră este turburată.
Aste vorbe-s bune pentru staturi mari,
Între două naţii libere şi tari...
Nu pot să le zică o vasală ţară
Ce de-atâtea oare am supus la heară."
La aceste vorbe toţi se inimau;
Toţi spre răzbunare braţul îşi armau.

III

Pe Siret la vale Petru Rareş pasă.
Capii leşi cu toţii stau fălos la masă.
Siguri de izbândă, împletesc cu flori
Cupele de aur printre sărbători.
Aţi văzut lăcuste ce-n noroase droaie
Se strecor în aer ca un nor de ploaie,
Ce-şi precurmă zborul şi cobor din nori
Unde văd o vale cu frumoase flori,
Apoi fără veste, crude şi flămânde,
Mistuiesc îndată plantele plăpânde,
Ierburile-amare care le displac,
Coadele tăioase ce căzute zac?
Astfel şi moldavii trec, s-opresc d-odată,
Sparge a Lehiei tabără armată.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA