Editura Global Info / Literatură

Vasile Alecsandri

Portret dedicat doamnei X... Y... Z...

Superbă, maiestoasă, te simţi că eşti regină,
Căci fruntea-ţi se inalţă când lumea se inclină,
Şi imnul omenirei, un imn de adorare,
Ajunge pân' la tine in slabă suspinare.

Ai ochi ca doi luceferi din aspra mează-noapte,
Ce 'nghiaţă de departe a inimilor şoapte.
Privirea ta măreaţă de-abia se rătăceşte
Pe turma 'ngenunchiată ce 'n taină te slăvesce.

Chiar soarele ferbinte, de-ar vrea cu fericire
Se 'şi schimbe nemurirea pe-o vieaţă de iubire,
Ar stinge-a sale raze pe inima-ţi de ghiaţă,
Şi lumea tristă-ar zace sub o eternă ceaţă.

Nici o mîndrie mare nu 'ntrece a ta mîndrire!
Nici spada nu intrece cumplita-ţi nesimţire!
Nici marmura cioplită albimea ta nu 'ntrece...
Ca luna 'n mezul ernei frumoasă eşti şi... rece!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA