Editura Global Info / Literatură

Dimitrie Bolintineanu

Ştefan cel tânăr şi doamnă-sa

Ştefan stă la masă, zi de sărbătoare.
Doamna lângă dânsul şade gânditoare.
Genele-i noroase caută pe jos,
Iar pe mână-i pleacă capul ei frumos.
Umbrele durerii coper-a sa faţă,
Cum pe cerul splendid trece-un nor de ceaţă.

— „Astăzi, zice domnul, zece mii ucig.
Ordinele-s date... Furcile se-nfig!"
Doamna se-nfioară, fruntea-i se-numbreşte.
În profunde gânduri mintea-i rătăceşte.
— „Cât de dulce vinul râde-n cupa mea!
Doamne, pentru tine, tu cu mine bea!"

Domnul ia paharul şi cu doamna-nchină.
Cupele răsună; fruntea lor lumină.
— „Doamne, multe rele faci p-acest pământ,
Multe prăzi şi-ucideri fără de cuvânt..."
Zice. Domnu-aruncă cupa p-a sa faţă.
Sângele pe frunte-i râură şi-ngheaţă.
Doamna-şi şterge roua şi cătând la cer
— „Astăzi orice crime printr-o crimă pier!
Doamne! roagă cerul... Eşti înveninat!"
Domnul sub durere-i cade săgetat.
Tremură, păleşte... Viaţa-i mai apune
Şi zdrobit de doru-i aste vorbe spune
— Chiar pe soţu-ţi tânăr ai înveninat!"
— „Zece mii, de moarte, moartea-ţi a scăpat!"

TE-AR MAI PUTEA INTERESA