Editura Global Info / Literatură

Dumitru Iacobescu

Trecutul

Un mic sicriu de aur în mine se ascunde
Prin parcuri mohorâte de cipri plângători,
Vrăjit de-un murmur dulce venit de nu ştiu unde,
Şi-nvăluit în giulgiu de umbră şi de flori.

Dar înăuntru, mortul, cu pleoapele deschise,
Tânjeşte într-un veşnic amurg de cloroform
Ce izvorând dintr-însul, îmbietor de vise,
Dă simţurilor sale iluzia că dorm.

Din vremea care curge prin parc ca o fântână
Pierduţii ani se-nalţă troian peste sicriu,
Se schimbă muşchii-n zdrenţe şi oasele-n ţărână,
Dar mortul enigmatic rămâne totuşi viu.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA