Editura Global Info / Literatură

Gheorghe Asachi

Pleiada

Odă cătră poeţii români.
La ocazia publicărei Pleiadei politice a d. Constantin Negruzzi, unde era trecut, între alţi poeţi iluştri, şi numele lui Gh. Asachi¹
1845

În a cerului tărie şase stele scânteiază
Ş-între cele fără număr răspândesc mai viu lucor,
Precum soarele pământul ele mintea luminează
Cu cea rază ce purcede de l-al lumei Urzitor.
Acolo petrec în faimă geniile fericite,
Care sunt de a lor muză nemurirei consfinţite.

Nu averea, nici fortuna, nu drit moştenit-au nume
După moarte deschid poarta la mausoleul stelit,
Nici poate să înfrâneze pizmătara oarbă lume
Zborul celui ce-n virtute, fiind în ea, a trăit.
Pre poeta la luceferi duce-a geniei făclia,
Entuziasmul l-aripează, cale-i face armonia.

Acolo dintăi profeta, cântător de imne sânte,
A depus antica harfă, mântuind pe Israil.
De-acolo răsună încă înfocatele cuvinte
A lui Omer, Oraţ, Pindar, lui Ovid, Corneil,
Virgil, Milton, Şiler şi Petrarca de-colo pre oameni cheamă
La virtute, l-amor nobil, şi-s a tiranilor teamă.

Voi, ce-n sân purtaţi pe-Apolon, patrioţi din românie,
Deş-ursita vă desparte, armonia va uni!
Patria, care vă-ascultă, tema muzei voastre fie,
Ca şi ea întru lumină să se poată înnoi,
Ca prin fapte virtuoase, de o mai dorită soartă,
Deamnă chiar să se arăte şi de numele ce poartă.

Acordaţi române versuri p-armonioase alăute,
Într-un rost, ca şi poporul, geamăn cu cel italian,
Să înveţe amor de patrie, dor de glorie, virtute,
Şi românul de pe Istru, ş-al Carpaţilor muntean,
Cel ce bea-n Siret, în Nistru şi-n a Murişului unde,
Cel l-a cărui triste doine plaiul Pindului² răspunde.

Când românul va cunoaşte, prin a cântului putere,
A sa gintă, a ei soartă, ce-i ascunsă-n viitor,
Versul când din ochi va stoarce lacrima cea de plăcere,
Pe româna tinerică când va-ncinde-o de amor,
A românului poeta atunci lumea va să vadă
Numele-ncins de cunună strălucind chiar în Pleiadă.

Note

TE-AR MAI PUTEA INTERESA