Iacob Negruzzi

Sonet

În somn grădina pare cufundată
N'auzi pe ramuri nici o păsărică,
Încet din flori parfumul se ridică
Şi al meu suflet dulce îl îmbată.

Şi gândul meu se 'ntoarce 'n vremi trecute,
Imagini vechi nainte-mi se arată
Atât de vii precum au fost odată
Şi ce credeam din minte-mi dispărute.

Văd oare dulci şi seri încântătoare
Văd zile negre, chin şi desperare
Şi printre ele-un chip de mândrie

Zâmbesc acestor visuri de juneţă
Ş'apoi m'afund cu 'ncetul în tristeţă
Gândind l'a lumii nestatornicie.