Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Ion Minulescu

    Sinuciderea unui anonim

    S-a sinucis un anonim!...
    Un „fapt divers”, şi-atâta tot...
    Căci anonimii, precum ştim,
    Nu fac nici ei decât ce pot ―
    Unii pleacă,
    Alţii vin...
    Un anonim pe lume mai puţin,
    Un mort mai mult în cimitir,
    Şi bietul om a fost scutit de bir!...

    S-a sinucis un anonim...
    S-a sinucis, după cât ştim,
    Într-o mansardă de hotel ―
    Hotel modern, cu ascensor,
    Ca mortul să coboare-n stradă mai uşor!...
    S-a sinucis fiindcă iubea
    Pe cineva...
    Pe cine?
    Nu se poate spune...
    O anonimă ca şi el,
    Pe care-a vrut să se răzbune,
    Probabil, fiindcă-l înşela...
    Sau, poate... numai bănuia,
    Căci fapta n-a fost confirmată
    Nici chiar de anonima arestată.
    Interogată,
    Judecată,
    Şi... achitată!...

    S-a sinucis un anonim!...
    Şi-atâta tot!...
    Povestea lui,
    Povestea capetelor cu cucui,
    Povestea noastră,-a tuturor,
    Povestea anonimilor!...

    S-a sinucis un anonim!...
    Dar, lucrul nemaipomenit,
    Cadavrul lui a dispărut
    Ca o cometă-n infinit,
    Şi n-a mai apărut,
    Aşa c-anunţul mortuar
    N-a mai ieşit nici el de sub tipar...
    Şi-a doua zi gazetele n-au scris
    Nici un cuvânt de bietul sinucis!...

    Doar mai târziu, când s-a aflat
    Anume ce s-a întâmplat,
    Întreaga presă s-a cutremurat!...
    Acum, se ştie-n mod precis
    Că anonimul sinucis
    De anonima lui a fost furat,
    De teamă să n-o facă de ruşine
    Când în oraş s-ar fi aflat
    Exact ce-a fost:
    O anonimă care-ncepe bine
    Şi-un anonim care sfârşeşte prost!...

    Deci anonima cu pricina,
    Voind să-şi ispăşească vina,
    L-a dus la ea acasă pe furiş,
    Şi-n toiul nopţii l-a-ngropat
    Într-un alcov luxos şi parfumat,
    În care alţi trei sinucişi ―
    La fel, tustrei, tot pentru ea ―
    Îl aşteptau pe-al patrulea...
    Ba poate chiar pe-al cincilea...
    Şi-al şaselea...
    Şi-al şaptelea...
    Şi-al optulea...
    Et caetera...
    Et caetera...

    Şi-abia atunci gazetele au scris
    Un necorolog cu litere aldine,
    Şi-au scris solemn
    Şi grav,
    Ca să se ştie
    De orişicine
    Că anonimul sinucis
    N-a fost decât o biată jucărie,
    Căzută-n gheara altei jucării...
    Sau, dacă vreţi,
    Doi diavoli de copii,
    Copii precoci ―
    O fată
    Şi-un băiat ―
    Ce-au încercat
    Să iasă din anonimat
    Prin acest „fapt divers” adevărat...
    Dar care, vai!... n-a existat
    Decât în fantezia mea
    Şi-a celor care-mi vor ierta
    Curajul de-a-i fi convertit
    Să mă citească până la sfârşit!...




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA