Editura Global Info / Literatură

Nicolae Nicoleanu

Dor şi jale

Dacă sorta nempăcată sau a cerului mânie
Te-a ursit să zaci în lacrămi, în durere şi-n sclavie,
Pe-un pământ, al cărui sore, luminos şi strălucit
Te deşteptă şi te culcă desolat, desmoştenit,
Şi pe care umbra nopţii nu se 'ntinde, nu se lasă,
De cât numai ca s'adormă desperarea, ce te apasă...
Nu-i aşa că, plin de jale şi cu ochii la pământ,
Simţi că patria e-n ceruri, libertatea-ntr-un mormânt?
Şi când obosit de lume, într'un timp de nesimţire,
Din amor sau din credinţă pentr-o mare suvenire,
Ai voi, călcând ţărână unei falnice ruini,
Pe altarele virtuţii să te pleci şi să te-nchini;
Dar văzând, că pretutindeni pacea morţii predomnesce,
Că nici umbra nu se mişcă, nici un suflet nu vorbeşte,

Că nu vezi măcar o cruce sau o palidă lumină
Priveghind în miezul nopţii p-o eroică ruină...
Nu-i aşa, că simţi cu lacrămi, plecând fruntea la pământ
Că mărirea este-n ceruri şi virtutea-ntr-un mormânt?

Tote trec, tote se schimbă; ziua în nopte se preface;
Bucuria se renasce, plânsul şi durerea tace;
Dar nimic nu pote stinge dintr'un piept nenorocit.
Suvenirea şi dorinţa unui timp mai fericit!

Astfel tristă Românie, întorcând a mea privire,
Cu suspin mi-aduc aminte de trecuta-ţi fericire,
Când prin drept şi prin valore strălucind măreţă-n lume,
Nu erai numai o formă, un gol, un zadarnic nume;
Căci în inimi şi-n năravuri, în limbă şi-n cugetare
Se simţea fierbend puternic românesca ta suflare!
În zadar, coprins acuma de a ta mare suvenire,
Plin de vechea bărbăţie şi de a faptelor mărire,
În zadar ascult şi caut, stau în loc şi mă gândesc:
Românie, ţară scumpă, nicăiri nu te găsesc!...
Negreşit ş-acum Carpaţii desvelesc o mândră frunte,
Ş-acum florea creşte-n vale, buciumul răsună-n munte,
Şi din culmea ridicată, unde ochiul se opreşte,
Aud Oltul cum suspină şi Dunărea cum mugeşte...
Însă unde sunt eroii şi valorea lor divină?
Unde-i vechea libertate? Unde-i fala de regină?
Ş-acel piept, ş-acea virtute, ş-acel sânge strămoşesc,
Ce dau cerului, naturei, corp şi suflet românesc?!...

Au perit, s-au dus cu timpul! Azi, pe-acest pământ tăcut,
Glasul patriei române e un glas necunoscut!

TE-AR MAI PUTEA INTERESA