Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Sănătate / Ştiinţa şi sănătatea

    Particulele de poluare ajung în creier

    Particule minuscule de poluanţi au fost descoperite în interiorul ţesutului cerebral uman. Şocanta constatare ridică noi întrebări privind riscurile asupra sănătăţii ale poluării aerului.



    Particule minuscule de poluanţi au fost descoperite în interiorul ţesutului cerebral.


    Multe studii s-au axat pe impactul aerului poluat asupra plămânilor şi a inimii, dar această cercetare a oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Lancaster din Marea Britanie, oferă prima dovadă că particule minuscule de ceea ce se numeşte magnetită, care pot fi derivate din poluare, pot găsi drumul spre creier.

    Echipa a analizat mostre de ţesut cerebral de la 37 de persoane, dintre care 29 au trăit şi au murit în Mexico City, un oraş extrem de poluat.

    Anterior, particule de magnetită au fost găsite şi în probele de aer colectate de lângă un drum aglomerat în Marea Britanie şi de lângă o staţie de alimentare cu combustibil.

    Atunci când a fost studiat ţesutul cerebral, au fost găsite particulele distribuite între celule, iar când s-a făcut o extracţie magnetică au fost scoase milioane de particule dintr-un singur gram de ţesut cerebral.

    Magnetita poate apărea în mod natural în creier, în cantităţi mici, dar particulele formate în acest fel sunt în mod distinct zimţate.

    Prin contrast, particulele găsite în studiu au fost nu numai mult mai numeroase, dar erau netede şi rotunjite, caracteristici care pot fi create numai la temperaturile ridicate ale unui motor de vehicul sau în sistemele de frânare.

    Ele apar cu alte metale în jurul lor, cum ar fi platina, care provine de la convertoare catalitice.

    Pentru fiecare particulă de magnetită naturală identificată, cercetătorii au descoperit aproximativ 100 din gama celor derivate din poluare.

    Numite nanosfere, particulele sunt mai mici de 200 nanometri în diametru; prin comparație, un fir de păr uman are cel puţin 50000 nanometri grosime.

    În timp ce particulele mari de poluare, cum ar fi funinginea, pot fi oprite în interiorul nasului, cele mai mici pot intra in plămâni şi unele chiar mai mici pot trece în fluxul sanguin.

    Particule nanometrice de magnetită sunt considerate a fi suficient de mici pentru a trece de la nas în bulbul olfactiv şi apoi prin intermediul sistemului nervos în cortexul frontal al creierului.

    S-au găsit aceste particule de poluare şi în plăcile care se acumulează în creier în cazul bolii Alzheimer, astfel încât acestea ar putea foarte bine să fie un factor care contribuie la formarea plăcii.

    Aceste particule sunt realizate din fier şi fierul este foarte reactiv, ceea ce duce aproape sigur la leziuni pe creier.

    Fierul este implicat şi în producerea de molecule foarte reactive, care produc daune oxidative.

    7 IUNIE 2023



    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Un nou studiu arată că ceasul biologic joacă un rol puternic în speranţa de viaţă a oamenilor, indiferent de modul de trai, explicând de ce unii oameni care au un stil de viaţă sănătos, mor mai repede decât alţii.
    Cercetatori de la California Academy of Sciences, din Statele Unite, au analizat dintii fosili de la oameni din Africa si au constatat o schimbare a dietei acum 3,5 milioane de ani. Pe vremea aceea se pare ca dieta oamenilor era bazata exclusiv pe frunze si fructe din arbori, arbusti si ierburi, similar cu hrana gorilelor si cimpanzeilor din zilele noastre.
    Folosind un material derivat din cochilii de creveţi, oamenii de ştiinţă au dezvoltat o spumă care poate fi pulverizată direct pe o rană deschisă pentru a opri rapid sângerarea.
    Cercetările efectuate la Inserm, Université Paris Descartes, Franţa, au arătat că tutunul şi alcoolul fac o combinaţie ce cauzează cancere de gură, buze şi faringe.
    Starea dinţilor depinde de obiceiurile de igienă dietetică şi orală, nu de gene, potrivit unui nou studiu realizat la J. Craig Venter Institute care a analizat rolul pe care genele şi microbiomul oral îl joacă în formarea cavităţilor dentare.
    Participanţii la un studiu au stat să se uite direct unul în ochii celuilalt timp de 10 minute şi au văzut monştri, chipul rudelor lor, feţe de animale sau strămoşi decedaţi.