Editura Global Info / Literatură

Petre Ispirescu

Ciobanul şi oglinda

De printre stei de piatră, de munte văgăună,
Ciobanul, ce trăise cu oile-mpreună,
Ieşi să vază tîrgul. Nescos fiind la lume,
Nedus pe la icoane; chiabur însă cu nume
Căsca prin uliţi gura. El nu-şi putu da seamă
De ce-aşa zgomot mare? Ce e şi cum se cheamă
Păpuşile spoite
Cu părul ţurlu,
Burlu,
Cu feţe încreţite?
De ce-s multe fiinţe ce-ascund dorinţi viclene?
De ce femei schiloade? De ce?… De ce? Las, nene
Cuvînt nu mai crîcni;
D-alde-astea nu stîrni…
Cînd, la o boltă vede în cui sus atîrnată
O lucie Oglindă, frumos stînd aşezată
În cercevea de aur, şi-n ea raza din soare
Jucînd cum saltă zîne, cînd sunt în scăldătoare.
Căci raze strevăzute sclipeau de schinteiere.
În bolt-atuncea intră, de preţul ei întreabă,
Plăteşte, îşi ia scula şi pleacă apoi în grabă.
„Luat-am o comoară, îşi zise el în gînd,
Spre casa lui mergînd,
Cu ăst odor în iarnă nici cap n-o să mă doară!
Nu-mi voi trimite turma, precum odinioară,
În cîmp să pribegească… Am soarele cu mine
Şi nu-mi pasă d-oricine.”
Dar crivăţul soseşte
Şi geru-l înteţeşte…
Atunci şi el aşează Oglinda într-un pom mare
Cu faţa înspre tîrlă; ea însă raze n-are.
O schimbă ş-o atîrnă, în alt pom mai la vale;
O întoarce şi-o suceşte, puind-o mai în cale;
Cu nici un chip ea nu dă căldură nici oleacă,
Căci soarele nu-mi era
Să poată Oglinda raze de unde mai fura.
Simţindu-se-nşelat, el ruşinea îşi îneacă,
Techer,
Mecher,
Îşi duce a turmă l-adăpost
Şi vede-n urmă bine c-a fost un mare prost.

"Pilde şi ghicitori".

TE-AR MAI PUTEA INTERESA