| Sănătate / Afecţiuni |
Probleme anatomice ale colonului
Colonul, cea mai mare portiune a intestinului gros, este o parte a sistemului digestiv, seria de organe de la gură la anus. Atunci cand exista anomalii in forma colonului sau in modul in care el se conecteaza cu celelalte organe, rezulta probleme digestive.
Unele dintre aceste probleme digestive pot avea loc in timpul dezvoltarii embrionare a fetusului in uter si sunt cunoscute sub numele de anomalii congenitale. Celelalte probleme se dezvolta pe masura inaintarii in varsta.
Anatomia colonului si dezvoltarea sa
Colonul unui adult are o lungime de aproximativ 1,5 metri. El se conecteaza cu intestinul subtire. Functiile principale ale colonului sunt absorbtia apei si a sodiului din hrana digerata partial care ajunge de la intestinul subtire si apoi eliminarea reziduurilor din organism prin anus. Ce ramane dupa absorbtie este scaunul, sau materia fecala, care trece de la colon in rect si apoi prin anus iese din organism atunci cand are loc o miscare intestinala.
Intestinul gros se compune din cateva segmente:
• cecul, portiunea imediat urmatoare intestinului subtire
• colonul ascendent
• colonul transvers
• colonul descendent
• colonul sigmoid, o portiune in forma de S aflata la sfarsitul intestinului gros
• rectul, acolo unde sunt stocate materiile fecale inainte de eliminare
Probleme anatomice ale colonului.
Intestinul gros se formeaza in timpul primelor trei luni de dezvoltare embrionara. Pe masura ce cresc dimensiunile intestinale, o parte a sa trece catre cordul ombilical, care conecteaza fetusul cu mama.
Pe masura ce fetusul creste si cavitatea abdominala se mareste, intestinele se intorc in abdomen si se rotesc, in sens invers acelor de ceasornic, pana ajung in pozitia lor finala.
Intestinul subtire si cel gros sunt tinute in pozitia lor de catre un tesut cunoscut sub numele de mezenter. Colonul ascendent si colonul descendent sunt fixate in cavitatea abdominala. Cecul, colonul transvers si colonul sigmoid sunt suspendate de spatele peretelui abdominal prin mezenter.
Malrotatia si volvulusul
Colonul este tinut in pozitia sa de catre mezenter.Daca intestinele nu se rotesc complet in timpul dezvoltarii embrionare, pot apare probleme. Aceasta afectiune poarta numele de malrotatie.
In mod normal, cecul este localizat in partea inferioara dreapta a abdomenului. Daca cecul nu este pozitionat corect, benzile de tesut subtire care de obicei mentin pozitia lui pot trece peste el si pot bloca o parte a intestinului subtire.
De asemenea, daca intestinul subtire si cel gros nu s-au rotit corespunzator, mezenterul poate fi doar putin atasat de spatele cavitatii abdominale. Ascest atasament limitat poate conduce la intestine mobile sau care atarna, ceea ce predispune la rasucirea lor, afectiune numita volvulus, sau ocluzie intestinala.
Malrotatia este de asemenea asociata cu alte afectiuni gastrointestinale (GI), printre care boala Hirschsprung si atrezia intestinala.
Malrotatia este de obicei identificata la sugari. Aproximativ 60 de procente dintre aceste cazuri sunt descoperite in prima luna de viata. Malrotatia afecteaza ambele sexe, desi baietii sunt mai des diagnosticati in frageda copilarie.
In malrotatie, cecul nu este pozitionat corect. Tesutul care ii mentine de obicei pozitia poate veni peste el si poate bloca o parte a intestinului subtire.La sugari, principalul simptom al malrotatiei este vomitarea bilei. Bila este un fluid digestiv galben-verzui produs de catre ficat si stocat in vezica biliara. Simptomele malrotatiei cu volvulus la copiii mai mari includ varsaturile (nu neaparat cu eliminarea bilei), durerea abdominala, diareea, constipatia, scaunele cu sange, sangerarea rectala, sau insuficienta cresterii.
Pentru diagnosticarea malrotatiei sunt utilizate variate studii imagistice:
• radiografiile pentru determinarea existentei blocajelor. In malrotatie, radiografiile abdominale arata de obicei ca trecerea aerului, care normal are loc prin intregul tract digestiv, se blocheaza. Aerul "capturat" determina marirea stomacului si a partii superioare a intestinului subtire, umplute cu aer, restul intestinelor avand prea putin aer.
• testele tractului gastrointestinal superior pentru localizarea punctului de obstructie intestinala. La aceste teste, pacientul face o clisma baritata pentru a acoperi stomacul si intestinul subtire inainte de a fi facute radiografiile. La radiografie, bariul face vizibile organele si indica punctul de obstructie. Aceste teste nu pot fi facute daca pacientul vomita.
• testele tractului gastrointestinal inferior pentru determinarea pozitiei colonului. La aceste teste, se utilizeaza bariu. Bariul face vizibil colonul astfel incat poate fi determinata pozitia cecului.
• tomografia computerizata poate ajuta la determinarea si localizarea obstructiei intestinale.
Malrotatia la sugari reprezinta o urgenta medicala care necesita interventii chirurgicale imediate. Chirurgia poate implica:
• derasucirea colonului
• divizarea benzilor de tesut care obstructioneaza intestinul subtire
• repozitionarea intestinului subtire si a celui gros
• indepartarea apendicelui
Operatia de indepartare a blocajului intestinului subtire are de obicei succes si permite functionarea normala a sistemului digestiv.
Invaginatia intestinului subtire si a intestinului gros
Invaginatia este afectiunea in care un segment intestinal patrunde in segmentul imediat urmator, ca la strangerea unui telescop.
Invaginatia poate avea loc in intestinul gros, in cel subtire, sau intre cele doua. Rezultatul este o portiune blocata a intestinului subtire sau a colonului.
Invaginatia este rara la adulti. Cazurile includ:
• cresteri benigne sau maligne
• adeziuni (tesuturi cicatriciale)
• cicatrici chirurgicale in intestinul subtire sau in cel gros
• afectiuni de motilitate (probleme la deplasarea alimentelor in interiorul tractului digestiv)
• diaree pe termen lung
Unele cazuri de invaginatie au fost asociate cu infectiile virale si cu SIDA. Ea poate apare si fara a avea o cauza cunoscuta (idiopatica).
La copii, invaginatia implica numai intestinul subtire, sau intestinul subtire si cel gros, si reprezinta una dintre cele mai frecvente cauze ale obstructiei intestinale.
Malrotatia este un factor de risc. Invaginatia afecteaza mai mult baietii decat fetele, majoritatea cazurilor avand loc intre varsta de 5 luni si cea de 3 ani. Cele mai multe cazuri la copii nu au o cauza cunoscuta, insa infectiile virale sau o crestere in intestinul subtire sau colon pot declansa afectiunea.
In trecut, cazurile de invaginatie erau asociate cu un vaccin al copilariei pentru rotavirus, o cauza frecventa a gastroenteritei (infectie intestinala).
La adulti, simptomele de invaginatie pot dura multa vreme (simptome cronice) sau pot fi intermitente. Simptomele depind de localizarea invaginatiei. Ele pot include:
• modificari in obiceiurile intestinale
• iminenta – necesitatea de a avea imediat o miscare intestinala
• sangerare rectala
• durere abdominala cu crampe, cronica sau intermitenta
• durere intr-o anumita zona a abdomenului
• distensie abdominala
• greata si varsaturi
Copiii cu invaginatie pot avea:
• dureri abdominale intermitente
• miscari intestinale care sunt amestecate cu sange si mucus
• distensie abdominala sau o excrescenta abdominala
• varsaturi cu bila
• diaree
• febra
• deshidratare
• letargie
• soc (hipotensiune, necesitand atentia imediata)
Daca invaginatia nu este prompt diagnosticata, in special la copii, ea poate provoca daune serioase asupra portiunii intestinale care este incapabila sa-si obtina provizia normala de sange. Pot fi necesare mai multe teste. Radiografiile abdominale pot sugera obstructia intestinala (blocajul).
Testele tractului gastrointestinal inferior si superior vor localiza invaginatia si prezenta telescoparea. Tomografiile pot fi de asemenea de ajutor pentru diagnosticare. Atunci cand este suspectata invaginatia, o clisma cu aer sau cu bariu poate deseori sa ajute la corectarea problemei prin impingerea sectiunii intestinale telescopate inapoi in pozitia corecta.
Atat adultii cat si copiii pot necesita chirurgie pentru intinderea sau indepartarea sectiunii intestinale implicate. Rezultatul acestei operatii depinde de stadiul de invaginatie diagnosticata si de cauza care a stat la baza formarii ei.
Tratamentul timpuriu ofera in general rezultate excelente. In unele cazuri, de obicei la copii, invaginatia poate fi temporara si se poate inversa singura. Daca in aceste situatii nu este descoperita cauza de baza, nu este necesar niciun tratament specific.
Fistulele
O fistula este un canal format anormal intre doua zone ale tractului digestiv. O fistula interna apare intre doua zone intestinale sau intre o suprafata intestinala si un alt organ. O fistula externa se dezvolta intre intestine si exteriorul corpului.
Atat fistulele interne cat si cele externe pot fi caracterizate prin dureri abdominale si umflaturi. Din fistulele externe se poate scurge puroi sau continut intestinal. Fistulele interne pot fi asociate cu diareea.
Cele mai frecvente tipuri de fistule se dezvolta in jurul anusului, al colonului si intestinului subtire. Aceste tipuri sunt:
• ileosigmoida – apare intre colonul sigmoid si capatul intestinului subtire, care este numit si ileon
• ileocecala – apare intre ileon si cec
• anorectala – apare intre canalul anal si pielea din jurul anusului
• anovaginala – apare intre rect si vagin
• colovezicala – apare intre colon si vezica urinara
• cutanata – apare intre intestinul gros sau intestinul subtire si exteriorul corpului
Fistulele pot apare la orice varsta. Unele fistule sunt congenitale, ceea ce inseamna ca apar in timpul dezvoltarii unui bebelus. Sunt vazute la sugari si sunt mai frecvente la baieti. Alte fistule se dezvolta brusc din cauza bolilor sau dupa o trauma, operatie, sau infectie locala.
O fistula se poate forma atunci cand tesutul bolnav sau deteriorat vine in contact cu alte tesuturi deteriorate sau nedeteriorate, ca in cazul bolii Chron (inflamatie intestinala) sau al diverticulitei. La femei, nasterea poate conduce la fistule intre rect si vagin.
Fistulele externe sunt descoperite in timpul unei examinari fizice. Fistulele interne pot fi vazute la colonoscopie, seriile de teste ale tractului gastrointestinal superior si inferior, sau tomografiile computerizate.
Fistulele pot fi tratate prin operatia de indepartare a portiunii intestinale care le cauzeaza, impreuna cu antibioticele pentru tratarea oricarei infectii asociate.
Atrezia de colon
Atrezia de colon este o afectiune care apare in timpul dezvoltarii embrionare, in care forma tubulara normala a colonului fetusului se inchide in mod neasteptat. Aceasta anomalie congenitala poate fi cauzata de incompleta dezvoltare a colonului sau de pierderea circulatiei sanguine din timpul dezvoltarii sale.
Atrezia de colon este rara si poate apare impreuna cu atrezia mai frecventa a intestinului subtire.
Sugarii cu atrezie de colon nu au miscari intestinale, prezinta distensie abdominala marita si varsaturi. Radiografiile vor evidentia un colon dilatat deasupra obstructiei, care poate fi localizat utilizand o clisma baritata.
Operatia este necesara pentru deschiderea sau indepartarea zonei inchise si re-conectarea la sectiunile normale ale colonului.
Volvulusul
Volvulusul se refera la rasucirea unei portiuni intestinale in jurul ei insasi sau a unei parti din tesutul mezenteric care cauzeaza o obstructie. Volvulusul apare mai frecvent in colon, desi stomacul si intestinul subtire se pot de asemenea rasuci. Partea din sistemul digestiv de deasupra volvulusului isi continua functionarea si se poate umfla pe masura ce se umple cu hrana digerata, fluide si gaze.
O afectiune numita strangulare se dezvolta atunci cand mezenterul intestinal se rasuceste atat de strans incat circulatia sangelui se intrerupe si tesutul moare. Aceasta afectiune poarta numele de cangrena. Volvulusul este o urgenta chirurgicala intrucat cangrena se dezvolta rapid, provocand o gaura (perforatie) in peretele intestinal si amenintand viata.
In colon, volvulusul implica mai ales cecul si segmentul sigmoid. Volvulusul sigmoid este mai frecvent decat cel cecal.
Volvulusul sigmoid
Sigmoidul reprezinta ultima sectiune a colonului. Doua diferente anatomice pot creste riscul de volvulus sigmoid. Una este colonul elongat si deplasabil care este neatasat la peretele lateral din stanga abdomenului. Cealalta este mezenterul ingustat care permite rasucirea in jurul bazei sale. Totusi, volvulusul sigmoid poate apare chiar si fara o anomalie anatomica.
Factorii de risc care fac ca o persoana sa fie mai predispusa spre a face volvulus sigmoid sunt boala Hirschsprung, pseudo-obstructiile intestinale si megacolonul (colonul marit).
Volvulusul sigmoid poate apare atat la adulti, cat si la copii si sugari. Este mult mai frecvent la femei, posibil intrucat barbatii au un colon sigmoid mai lung. Este de asemenea mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani, la afro-americani si la persoanele institutionalizate care iau medicatie pentru tulburari psihiatrice. In plus, copiii cu malrotatie sunt mai predispusi sa faca volvulus sigmoid.
Simptomele pot fi acute (apar brusc) si severe. Ele includ obstructie intestinala (vazuta frecvent la sugari), greata, varsaturi, scaune cu sange, dureri abdominale, constipatie si soc. Alte simptome se pot dezvolta mai incet insa cresc cu timpul, de exemplu constipatia severa, lipsa trecerii gazelor, crampe abdominale si distensie abdominala. Doctorul poate auzi si sunete intestinale.
Pentru diagnosticarea volvulusului sigmoid sunt utilizate cateva teste. Radiografiile prezinta un colon dilatat deasupra volvulusului. Testele tractului gastrointestinal superior si inferior ajuta la localizarea punctului de obstructie si arata daca este prezenta malrotatia restului de colon.
O tomografie computerizata poate fi utilizata pentru determinarea gradului de rasucire si malrotatie, si pentru a vedea daca apar perforatii.
In majoritatea situatiilor, un sigmoidoscop, un tub utilizat pentru a vedea inauntrul colonului si rectului, poate fi folosit pentru a ajunge la zona, a rasuci in pozitia normala colonul si pentru a elibera obstructia.
Totusi, in cazul in care colonul este rasucit foarte strans, sau este rasucit atat de strans incat circulatia sangelui este sistata si tesutul este mort, va fi necesara operatia imediata pentru corectarea problemei si, daca este posibila, reaprovizionarea cu sange. Tesutul mort va fi indepartat in timpul operatiei si o portiune a colonului poate fi si ea indepartata – procedura numita rezectie.
Volvulusul sigmoid poate reapare dupa derasucirea cu sigmoidoscopul, insa rezectia elimina posibilitatea reaparitiei. Diagnosticul prompt al volvulusului sigmoid si tratamentul corespunzator conduc de obicei la un bun rezultat.
Volvulusul cecal
Volvulusul cecal este rasucirea cecului si a segmentului ascendent al colonului. In mod normal, cecul si colonul ascendent sunt fixate de peretele intern abdominal. Daca nu sunt fixate, ele se pot deplasa si se rasucesc. Principalele simptome ale volvulusului cecal sunt crampele abdominale si umflaturile care sunt uneori asociate cu greata si varsaturi.
La teste, radiografiile arata cecul in afara pozitiei sale normale si umflat cu aerul captat. Apendicele poate sa fie umplut cu gaze, insa in celelalte parti ale colonului gazele sunt putine sau nu sunt deloc. Seriile de teste gastrointestinale vor localiza volvulusul si pozitia colonului. O tomografie poate prezenta gradul de rasucire al volvulusului.
O colonoscopie, care utilizeaza un tub mic, flexibil, cu o lumina si o lentila in capatul sau, permite vizualizarea interiorului colonului, si poate uneori sa fie folosita pentru de-rasucirea volvulusului.
In cazul in care cecul dezvolta cangrene sau in el se formeaza gauri, va fi necesara operatia.
In volvulus, o portiune intestinala se rasuceste in jurul ei insasi.
Anusul imperforat (atrezia anala)
Anusul imperforat sau atrezia anala este o anomalie congenitala in care regiunea ano-rectala este anormala sau incomplet dezvoltata. In unele cazuri, rectul se poate termina fara a fi conectat la anus, sau poate fi conectat intr-un punct gresit. De exemplu, el se poate conecta la uretra, vezica urinara sau vagin.
In alte cazuri, anusul poate fi foarte ingust sau poate lipsi cu desavarsire. Rezultatul este ca materiile fecale nu pot trece de colon. Anusul imperforat apare la aproximativ 1 la 5000 de sugari.
O alta malformatie care rezulta din absenta unui anus functional este cloaca congenitala. La pacientii cu aceasta anormalitate, muschii anali si vaginul nu reusesc sa se formeze si rezultatul este o deschidere mare, prost definita, care reprezinta rectul, vaginul si vezica urinara, in functie de marimea defectului.
Deformitatea cloaca a anusului necesita de obicei o colostomie, insa poate fi corectabila printr-o procedura chirurgicala care transfera un muschi din alta parte a corpului pentru crearea unui sfincter functional al anusului.
Simptomele anusului imperforat includ:
• lipsa miscarilor intestinale intr-un interval de 24 pana la 48 de ore dupa nastere
• o deschidere anala gresita sau incorect pozitionata
• materii fecale care ies prin vagin sau uretra
• umflare abdominala (distensie)
Anusul imperforat este de obicei descoperit atunci cand sugarul este examinat prima oara dupa nastere. Anusul imperforat este clasificat pe baza localizarii capatului rectului in raport cu muschii care sustin rectul si celelalte organe din pelvis, numiti muschi ridicatori anali. Aceste categorii in functie de localizare sunt:
• ridicat: rectul se sfarseste deasupra muschilor
• intermediar: rectul se sfarseste la nivelul muschilor
• scazut: rectul se sfarseste dedesubtul muschilor
In toate cazurile de anus imperforat, este necesara operatia de reconstructie a anusului. Anusul imperforat scazut este corectat printr-o operatie minora imediat dupa nastere. Anusul imperforat ridicat poate necesita operatie pentru separarea rectului de celelalte organe daca rectul este conectat la ele.
Rezultatul este de obicei foarte bun, insa unii sugari pot sa nu dezvolte un bun control intestinal dupa operatie intrucat muschii anali nu se pot forma. Un copil cu un astfel de anus are deseori probleme gastrointestinale, precum malrotatia sau atrezia intestinala.
Factorii care afecteaza rezultatul tratamentului includ localizarea anomaliei, sexul pacientului si varsta la care este facuta operatia. Operatia de corectie a anusului imperforat scazut la baieti are de obicei un rezultat excelent. Corectarea cloacei la fete necesita o procedura mai dificila si este mai predispusa spre complicatii.
De retinut
• Problemele anatomice ale colonului sunt cauzate de modificari ale formei colonului sau a modului in care el se conecteaza cu celelalte organe.
• Problemele anatomice pot fi congenitale sau se pot dezvolta cu varsta.
• Problemele anatomice pot bloca trecerea hranei prin sistemul digestiv. Unele probleme pot ameninta viata.
• Simptomele problemelor anatomice includ durerea abdominala, distensia abdominala, varsaturile si diareea sau constipatia.
• Unele probleme anatomice se pot rezolva cu timpul; altele pot necesita corectia chirurgicala.
Sursa: NIDDKD, SUA
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
