Ştefan Octavian Iosif

Artişti

Trei vagabonzi la poartă-mi vin;
Artişti — o mică trupă:
Copiii după ei se ţin,
Şi cîinii dau să-i rupă...

Sunt doi micuţi, e mama lor;
Ea, cu flaşneta-n spate.
E-o zi de toamnă, pic de nor,
Dar cât de triste-s toate!

Cu ochii duşi, ca în extaz,
Ea cîntă, şi ei joacă.
Îi cade părul pe obraz
Şi praful o îneacă.

Ei joacă, sar şi se-nvîrtesc,
Împiedicaţi în zdrenţe;
Răsuflă greu cînd se opresc
Şi fac la reverenţe.

Întinde piciul istovit
O pălărie spartă:
Comèdia s-a isprăvit,
De-acu — la altă poartă...

Pe urma celor ce s-au dus
Vîrtej de frunze-aleargă...
Că mulţi mai poartă Cel-de-sus
Pe lumea asta largă!