Ştefan Octavian Iosif

Visul

Bine ai venit, april,
Lună răsfăţată!
Zburd şi cînt, zglobiu copil,
Ziulica toată!...

Înainte-mi — cîmp deschis...
Stau fără de ţîntă.
Totu-i adîncit în vis,
Prins de vrajă sfîntă.

Jos, pe dîmb, mă tolănesc,
Fermecat de lene,
Şi din ce în ce clipesc
Tot mai des din gene...

Somnul vine mîngîios,
Soarele mă-mbată,
Parc-aud un basm frumos
Cu: „A fost odată...”

În auz îmi sună blînd
Zumzetul de-albine...
Mîndre zâne vin tinzînd
Braţele spre mine.

Tainice spre mine vin
Toate laolaltă,
Rîd şi-n jur de mine, lin,
Prinse-n horă, saltă...

Dar cînd sar să le cuprind,
Caut cu-ntristare:
Stol de porumbei sclipind
Flutură în zare...