Traian Demetrescu

Copii

E un copil! E o copilă!
Sînt amîndoi copii!...
Iubirea lor e o idilă,
Cum sînt prin poezii...

Furişi se întîlnesc adese,
Şi el îi recitează
Sonete din Musset culese;
Ea tace şi oftează...

El cu o vorbă mintea-i fură
Şi-o farmecă, şiretul!
Dar se loveşte peste gură
Că i-a şoptit secretul...

Cu şoapte calde şi timide
Iubirea lor şi-o-ngînă,
Iar întîlnirea lor se-nchide
C-o strîngere de mînă.

Se hotărîsc în ziua-a două
Să se revadă iarăşi...
Iubirea lor e vecinic nouă,
Deşi sînt vechi tovarăşi.

Şi setea patimei aprinsă,
Din ochi li se revarsă:
Ea pleacă de durere-nvinsă,
El, cu simţirea arsă!

Iubirea lor e o idilă,
Cum sînt prin poezii:
El un copil! Ea o copilă!
Sînt amîndoi copii!