Editura Global Info / Literatură

Traian Demetrescu

Privind Alpii

Te-nalţă cu gîndirea pe culmile senine,
Şi sufletu-ţi rămîie acolo tot-d'a-una.
Tăcut şi singuratic, precum în haos luna,
Departe de-ale lunei sarcazme şi suspine...

În sus, în sus spre largul tăcerilor eterne
E singurul refugiu de pace şi uitare;
Cu cît eşti mai departe de oameni e mai mare
Şi liniştea, ce blîndă pe fruntea ta s-aşterne...

Iar jos... aceleaşi patimi în veci o să rămînă,
S-arunce printre oameni şi vrajbă şi minciuni,
Aceaşi comedie jucată de nebuni,
Sfîrşitul tot acelaşi: o mînă de ţărînă...

Thumsee, 1894

TE-AR MAI PUTEA INTERESA