| Nutriţie / Uleiuri |
Uleiul de in
Dacă pentru populaţiile mediteraneene, comun este uleiul de măsline, uleiul de in a fost o sursă majoră de grăsimi pentru populaţiile din nordul Europei. Este un ulei incolor sau uşor gălbui, obţinut din seminţele uscate, maturate ale plantei de in, Linum usitatissimum.
In şi ulei de in. 
Uleiul de in se obţine prin presare, urmată uneori de extracţie cu solvent. Este un ulei de uscare, poate polimeriza uşor într-o formă solidă. Cele mai mari producătoare de ulei de in sunt China, India, Canada.
Alte denumiri
Linseed oil, flaxseed oil în engleză, l'huile de lin în franceză, aceite de linaza în spaniolă, óleo de linhaça în portugheză.
Conţinut
Procentual, conţine 67% acizi graşi polinesaturaţi, 22% acizi graşi mononesaturaţi, 11% acizi graşi saturaţi. Dintre acizii graşi saturaţi, 7% sunt acizi palmitici şi 4% acizi stearici (pentru conţinutul nutriţional, vezi în NutriBaza Uleiul din seminţe de in).
Acidul gras mononesaturat este acid oleic, un omega-9, 18,5-22,6%. Acidul gras polinesaturat este acid linoleic, un omega-6, 14,2-17% si α-linolenic, un omega-3, 53-57%. Conţinutul de vitamine la 100 g de ulei este: vitamina E 17,5 mg. Punctul de fum este la 107°C.
Utilizare
Uleiul de in este extrem de bogat în omega-3. O lingură de ulei (14 grame) conţine 8 grame de omega-3. Dar acest acid se degradează repede în contact cu oxigenul din aer. De aceea, recipientul cu ulei de in se ţine închis şi la loc rece, altfel uleiul râncezeşte. Chiar şi aşa, termenul de valabilitate este de câteva săptămâni.
Este folosit ca laxativ usor. La fel şi semintele de in puse la macerat în apă. Captează sodiul în exces în rinichi şi scade retenţia de lichide. Unele studii arată că stabilizează nivelul de zahăr din sânge şi activează metabolismul.
Uleiul de in nu se recomandă copiilor sub 3 ani.
Seminţele de in trebuie râşnite înainte de consum, altfel organismul nu extrage principiile utile din ele. Dar din cauza râncezirii rapide, se recomandă să se râşnească doar cantitatea care se consumă o dată, restul trebuind a fi ţinute la frigider. În unele părţi ale Europei, este în mod tradiţional mâncat cu cartofi şi quark (brânză).
Uleiul de in nu se încălzeşte şi nu se foloseşte la gătit sau la prăjit.
Datorită proprietăţilor sale de formare a polimerului, uleiul de in este utilizat singur sau în amestec cu alte uleiuri, răşini şi solvenţi ca impregnator şi lac în finisarea lemnului, ca liant-pigment în vopsele de ulei, în aurire, ca plastifiant şi întăritor în chit şi la fabricarea de linoleum.
Oxidarea uleiului de in este o reacţie exotermă şi materialele îmbibate cu ulei (materiale textile) se pot aprinde spontan, cauzând incendii.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
