Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Editura Global Info / Literatură

    Vasile Alecsandri

    Cucul şi turturica1

    CUCUL

    Dulce turturică,
    Dalbă păsărică!
    Hai să ne iubim,
    Să ne drăgostim
    La nouri, la soare,
    În frunzi, la răcoare,
    La stele, la lună
    Cântând împreună.

    TURTURICA

    Pentru dumneata
    Eu n-aş zice ba;
    Dar zic şi zic ba
    Pentru maica ta,
    Că-i bănuitoare
    Şi fermecătoare2
    Ea mi-a bănui
    De te-oi prea iubi
    Şi m-a fermeca
    De te-oi dezmierda.

    CUCUL

    Dragă turturică,
    Pasăre dălbică,
    Nu-mi fi duşmănică,
    Vara că ne-ndeamnă,
    Şi frunza ne cheamă
    Să ne drăgostim
    Şi să ne iubim.

    TURTURICA

    Ba, cucule, ba,
    Nu te-oi asculta.
    Dă-mi tu bună pace,
    Că zău, m-oi preface
    Azimioară-n vatră
    Cu lacrimi udată,
    Şi de foc uscată,
    De toţi lepădată.

    CUCUL

    Oricum te-i preface,
    Tot nu ţi-oi da pace,
    Că şi eu m-oi face
    Un mic vătrărel,
    Frumos, subţirel
    Şi-n foc oi intra
    De te-oi săruta
    Şi te-oi coperi,
    De foc te-oi feri
    Încât chiar de silă,
    Dacă nu de milă,
    Tu mă-i îndrăgi
    Şi ne vom iubi.

    TURTURICA

    Eu n-aş zice ba
    Pentru dumneata,
    Dar cumplit mi-e teamă
    De cumplita-ţi mamă
    Că-i bănuitoare
    Şi fermecătoare.
    Decât m-a mustra
    Că te-oi dezmierda
    Şi mi-a bănui
    Că te-oi prea iubi,
    M-oi face mai bine,
    Ca să scăp de tine,
    Trestioară-n baltă
    Subţire şi-naltă.

    CUCUL

    Oricum te-i preface,
    Tot nu ţi-oi da pace,
    Că şi eu m-oi face
    Un mic ciobănaş
    Din fluier doinaş,
    Ş-oi căta prin baltă
    O trestie naltă,
    Şi cât te-oi vedea
    Pe loc te-oi tăia
    Şi-n tine-oi cânta
    Şi te-oi săruta.

    TURTURICA

    Ba, cucule, ba,
    Nu te-oi asculta,
    Porumbacule,
    Frumuşelule,
    Pestrişorule,
    Drăguşorule,
    Ştiu că mi-ar fi bine
    Să fiu tot cu tine,
    Dar maică-ta-i rea,
    Şi decât cu ea,
    M-oi face mai bine
    Cu gândul la tine
    Iconiţă mică
    Într-o biserică.

    CUCUL

    Oricum te-i preface,
    Tot nu ţi-oi da pace.
    Că şi eu m-oi face
    Un mic dăscălaş
    La cel sfânt locaş.
    Şi pe la icoane
    Oi duce plocoane,
    Şi m-oi închina
    Şi le-oi săruta
    De luni care pică
    Până duminică.
    Iar când te-oi zări
    Astfel ţi-oi grăi:
    „Sfântă iconică,
    Fă-te păsărică,
    Ca să ne iubim,
    Să ne drăgostim
    La nouri, la soare,
    În frunzi, la răcoare,
    La stele, la lună
    În veci împreună!"


    Din volumul Poezii populare ale românilor Partea I: Legende-balade cântece bătrâneşti, adunate şi întocmite de Vasile Alecsandri.

    Note

    1. Turturica figurează ades în cântecele poporale ca simbol de iubire şi de credinţă. Cucul, asemenea în crederea românului, e o pasăre misterioasă ce are tainice legături cu soarta omului. Glasul său meneşte a bine când răsună de-a dreapta auzului şi, dimpotrivă, meneşte a rău când răsună în stânga.

    2. Poporul crede în puterea farmecelor şi atribuie babelor ştiinţa vrăjitoriilor, de unde vine şi vorba că baba-i calul dracului. În ochii lui un om cu mintea distrasă este un om fermecat, un tânăr aprins de iubire e fermecat de vreo baba Cloanţă ce i-a făcut cu ulcica. Acel nenorocit este expus a încăleca pe o prăjină şi a se duce prin văzduh după glasul fermecătoarei care, bătând cu o vărguţă de alun peste o ulcică din vatră, cheamă necontenit pe iubitul ei.

    Sunt oameni care pretind că au văzut asemenea călăreţi fantastici trecând ca săgeata prin aer. Nimica nu-i poate opri din călătoria lor, decât numai înfigerea unui cuţit în pământ.

    Vrăjitoarele ştiu a face de dragoste cu oase de lilieci prinşi în ajunul Crăciunului şi îngropaţi de vii într-un furnicar. Din scheletul liliacului nu rămâne decât un cârligel şi o lopăţică. Cel întâi servă a atrage pe cine ţi-e drag, iar lopăţica a depărta pe cine ţi-e urât.

    Vrăjitoarele au putere a închega apa, a lega ploile, a ghici soarta oamenilor trăgând în 41 bobi de porumb, a vindeca de feluri de boale prin descântece şi prin apă ne-ncepută.

    Descântecele sunt foarte numeroase şi unele din ele prea originale, precum acela de muşcarea şerpilor, de deochi, de săgetătură, de iele, de urât etc. Iată ca exemplu acel de deochi şi acel de Iele:

    De deachi

    Fugi deochi
    Dintre ochi,
    Că, te-ajunge-o vacă neagră
    Cu coarnele să te spargă,
    Să te-azvârle peste mare
    În pusteiu, în depărtare.
    Accolo să pieri
    Ca ziua de ieri,
    Ca, roua de floare,
    Ca. spuma la, soare.
    Iar capul cel deochiat
    Să rămâie luminat,
    Curat, de boală scapat.
    Ochii cei vătămători
    Şi de foc săgetători
    Înveliţi să fie cu perdele albe
    Să nu mai privească la, obraze dalbe.

    Descântece de Iele

    Voi ielelor măestrelor,
    Duemane oamenilor,
    Stăpânele vântului,
    Doamnele pământului,
    Ce prin văzduh zburaţi,
    Pe iarba lunecaţi,
    Şi pe valuri călcaţi,
    Vă duceţi în locuri depărtate,
    În baltă, trestie, pustietate,
    Unde popa nu toacă,
    Unde fata nu joacă.
    Vă duceţi în gura vântului
    Sa va loviţi de toarta pământului,
    Eşiţi din mână, trup, picior,
    Şi să pieriţi sus într'un nor,
    Daţi omului sănatate,
    Că sabie de foc vă bate!




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA