Vasile Alecsandri

O noapte la Alhambra

În Alhambra strălucită
Mult vestită,
Unde sufletul uimit
Drăgălaş se desfătează
Şi visează
La trecutul fericit;

Pe o noapte-nseninată
Şi-nstelată,
Eram singur admirând
Peste marmurile dalbe
Raze albe
Din luceferi lunecând.

Dulce-a nopţilor făclie
Argintie
În Alhambra deştepta
Mii de umbre nevăzute
Şi tăcute
Ce pe rând se arăta,

Şi trecând printre coloane,
Prin saloane,
Veniau toate-a să-nchina
La frumoasa lor regină
Ce-n lumină
Tainic, lin se legăna

Astă fantasmă gingaşă,
Drăgălaşă
Ca un zimbet de copil,
Era falnica sultană
Africană,
Fiică a lui Boabdil¹,

Linda-Raia, pentru care
Mic şi mare
Sufletul său ar fi dat,
Pe când dalba-i tinereţă
Şi frumseţă
Încântau acest palat.

Acum Linda în tăcere,
Cu durere
Se uita l-a ei surori,
Şi-n a Leilor fântână²
A sa mână
Arunca plăpânde flori,

Iară umbrele uşoare,
Zâmbitoare,
Privind floarea ce cădea,
Pe-a fântânei apă lină,
Cristalină,
Se pleca, se oglindea.

Dulce era acea noapte
Fără şoapte
Pe-al Andaluziei plai!
Când deodată-o armonie
Serafie
Resuna viu în sarai.

O duioasă biulbiulină³
Din grădină
Începuse a cântă,
Ş-al ei cântic de iubire
Cu uimire
Linda-Raia-l asculta.

Toate umbrele-ncântate,
Adunate
Sub al lunei dulce foc,
De mâni gingaş se luară,
Se-nşirară
Iute vesel pentru joc,

Şi-n Alhambra nesonoră
Ele-n horă
Începură-a se-nvârti
Cu-o mişcare graţioasă,
Luminoasă
Care minţile-mi răpi.

Fiecare dintre ele
Blând la stele
Se uita, jucând uşor,
Şi steluţele uimite,
Neclintite,
Vărsau raze-n ochii lor.

Toate-n horă vesel prinse
Şi cuprinse
De-ale danţului beţii,
Respândeau luciri uşoare
Zburătoare
Ce săltau prin galerii;

Şi din horă, din zburare,
Fiecare
Cu-o zâmbire saluta
Pe-a saraiului regină
Ce-n lumină
Danţul răpede-l purta.

Dar o rază aurită,
Răslăţită
Din a zorilor cununi.
Străluci ca o săgeată
Deodată
Pintre-a nopţei dulci minuni,

Şi ghirlanda de fecioare
Zâmbitoare,
Invârtindu-se voios,
Se-nălţâ pană la stele,
Şi cu ele
Peri ca un vis frumos!

Grenada, 1853

1. Cel din urmă sultan maur din Grenada

2. Basin de marmură albă aşezat pe 12 lei sculptaţi şi care se află în mijlocul unui salon mare descoperit şi încungiurat de galerii de coloane

3. Arabii numesc privighitoarea biulbiul