101 gheizere pe Enceladus

Folosind datele misiunii Cassini, oamenii de ştiinţă au identificat 101 gheizere distincte care erup pe Enceladus, luna îngheţată a lui Saturn. Studiul lor arată că este posibil ca apa lichidă să ajungă din marea subterană a lunii până la suprafaţă.

Imagine a regiunii gheizerelor de pe Enceladus, luată de Cassini. Foto: NASA/JPL-Caltech/SSI

Cassini a realizat studiul terenului de la polul sud al acestui mic satelit pe durata a mai mulţi ani. Un bazin geologic unic, cu patru fracturi proeminente şi gheizere care aruncă particule fine de gheaţă şi vapori de apă, descoperite acum zece ani. A rezultat o hartă cu 101 gheizere, fiecare erupând dintr-un punct distinct al fracturii şi care coincid cu mici pete fierbinţi.

După prima observare a gheizerelor în 2005, oamenii de ştiinţă au sugerat că frecarea dintre muchiile fracturilor generează căldură, care transformă gheaţa în vapori şi lichid, formând un gheizer. Închiderea şi deschiderea fracturilor a permis vaporilor de apă să ajungă la suprafaţă.

Pentru a determina locaţiile de suprafaţă ale gheizerelor, cercetătorii au folosit un proces de triangulaţie asemănător celui utilizat pe Pământ pentru a supraveghea caracteristicile geologice. Compararea locaţiilor obţinute cu harta emisiilor termice, a arătat coincidenţa celor două. Dar nu se ştia cine, ce produce.

Răspunsul a venit de la compararea cu datele de înaltă rezoluţie obţinute în 2010 prin instrumentele de detectare a căldurii de pe Cassini. Astfel s-a văzut că gheizerele sunt cauza căldurii. Iar gheizerele nu sunt un fenomen de suprafaţă, ci au rădăcini mult mai profunde.

Singura sursă plauzibilă a materialului de formare a gheizerelor este marea care se ştie că există sub învelişul de gheaţă. Căi înguste prin învelişul de gheaţă pot rămâne deschise pe toată distanţa până la suprafaţă, în cazul în care sunt umplute cu apă lichidă.

Luminozitatea jerbei gheizerelor se schimbă periodic pe măsură ce Enceladus orbitează planeta Saturn. Modelul de simulare a mareelor a oferit un răspuns pentru variaţiile de luminozitate.

GH. MĂNOIU | 6 AUGUST 2014

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Prima imagine a planetei Uranus luată de sonda Cassini

Sonda spaţială a NASA, Cassini a luat prima imagine obţinută vreodată a albastrei planete gigantice de gheaţă, Uranus.

Sistemul Solar are coada

Sonda spatiala NASA, Interstellar Boundary Explorer, specializata in studii de heliofizica, a dat date despre coada ce urmeaza Sistemul Solar in drumul sau prin Univers. Aceasta coada, asemanatoare cozii unei comete, numita de specialisti heliotail, are o forma de trifoi cu patru foi.

Sonda Philae ar putea sta pe o cometă plină cu viaţă extraterestră

Sonda Philae ar putea sta pe partea de sus a vieţii microbiene extraterestre de pe cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, dar nu poate căuta dovezi în acest sens.

Viaţă subterană pe Marte?

O lumină vizibilă pe o imagine luată de una dintre camerele de la bordul roverului NASA Curiosity pe Marte a aprins spiritele privind omuleţii verzi, speculându-se ideea unei vieţi subterane pe Marte care foloseşte lumina aşa cum o folosim şi noi.

Roverul Curiosity a găsit apă chiar în prima mostră marţiană

Prima mostră de sol analizată de roverul Curiosity de la NASA a arătat că materialele de la suprafaţa planetei Marte conţin două procente de apă. Când a fost încălzită, proba a eliberat cantităţi semnificative de dioxid de carbon, oxigen şi compuşi de sulf.

O gigantică construcţie extraterestră în spaţiu?

Cu ajutorul telescopului Kepler, astronomii au identificat o stea îndepărtată în jurul căreia orbitează o masă neregulată de obiecte ce par nenaturale şi pentru care nu există o explicaţie.