Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Nutriţie / Ceaiuri

    Ceaiul pu-erh

    Ceaiul pu-erh, sau pu'er, este un ceai microbian fermentat obţinut prin acţiunea mucegaiurilor, bacteriilor şi drojdiilor pe frunzele recoltate ale plantei de ceai, produs în special în provincia chineza Yunnan, unde se numeşte Hei Cha, ceai negru.



    Pu-erh presat.


    Pu'er tradiţional începe ca un produs brut cunoscut sub numele de Mao Cha sau máochá şi poate fi vândut în această formă sau presat într-un număr de forme şi vândut ca Sheng Cha. Ambele forme sunt supuse procesului complex de fermentaţie treptată şi maturare în timp. Toate tipurile de pu-erh pot fi stocate pentru maturizare înainte de consum, motiv pentru care este de obicei marcat cu anul şi regiunea de producţie.

    Toate tipurile de ceai pu-erh sunt create din máochá, un ceai verde în cea mai mare parte neoxidat, obţinut din frunzele mari ale unei varietăţi de Camellia sinensis (C. sinensis assamica), care se găseşte în munţii din sudul regiunii Yunnan. Pentru ceaiul pu-erh se culeg bobocii cu 3-4 frunze. Materialul vegetal cules primavara este cel mai apreciat.

    Six Great Tea Mountains sunt zonele cele mai cunoscute pentru producerea acestui ceai.

    Alte denumiri

    Pu-erh tea în engleză, thé pu-erh în franceză, té pu-erh în spaniolă, chá pu-erh în portugheză.

    Varietăţi

    Maocha - frunze verzi de pu-erh, vândute vrac ca materie primă pentru obţinerea de pu-erh, Pu-erh crud sau verde - maocha presat care nu a fost supus procesării suplimentare, Pu-erh copt - maocha presat care a fost supus fermentaţiei în procesul de maturare timp de până la un an (un maocha prost fermentat va da un ceai plin de noroi, tulbure, acru şi cu arome de peşte), Pu-erh vechi - un ceai care a suferit o oxidare secundară lentă şi un anumit grad de fermentaţie microbiană.

    Producerea

    Frunzele culese sunt manevrate prudent pentru a preveni lovirea şi oxidarea nedorită. Dacă vremea permite, frunzele sunt întinse la soare sau într-un spaţiu ventilat să se ofilească şi să elimine o parte din conţinutul de apă.

    Frunzele sunt apoi prăjite uscat în tigaie, proces ce opreşte activitatea enzimelor şi previne oxidarea completă. Frunzele sunt rulate, frecate şi strânse în şuviţe şi apoi lăsate să se usuce la soare. O cantitate mică de enzime rămâne în frunze şi se produce o minimă oxidare. Astfel se obtine máochá, care este presat pentru a obţine pu-erh primar, sau suferă prelucrări ulterioare pentru a obţine pu-erh copt sau maturat.

    Pentru a obţine pu-erh maturat, máochá este supus unui proces de îmbătrânire prin fermentaţie bacteriană şi fungică prelungită într-un mediu umed cald în condiţii controlate, asemănător cu obţinerea compostului.

    Culturile bacteriene şi fungice găsite în grămezile de fermentare constau din mai multe tulpini de Aspergillus spp., Penicillium spp., drojdii şi o gamă largă de altă microfloră. Procesul de maturare durează în mod obişnuit de la jumătate până la un an întreg.

    Conţinut

    Polifenoli, polizaharide, acizi polifenolici, catechine, cafeina, precum şi teanină, aminoacizi, acid galic şi cantităţi mici de lovastatin.

    Utilizare

    Se comercializează sub diferite forme: cărămidă, sferă, prăjitură. Trebuie să fie lipsit de corpuri străine, beţisoare de plantă, pete de mucegai alb sau întunecate pe suprafaţă. Frunzele trebuie să fie (la modul ideal) întregi, distincte.

    Din caramida de ceai se taie cu un cuţit special, asemănător celui pentru scrisori, o bucată. Temperatura optimă pentru infuzare este de 95°C. Ceaiul este cufundat timp de 12 până la 30 secunde în primele infuzii, crescând la 2 până la 10 minute în ultimele infuzii.

    Maceratul prelungit poate produce un ceai întunecat, amar şi neplăcut. Preparat corect, se obţine un lichid limpede, de culoare roşu închis dacă materialul vegetal este vechi, aromat. Nu trebuie să fie negru, cu noroi, acru, sau să-şi piardă aromele la infuzările ulterioare.

    Suprimă sinteza de acizi graşi în ficat, scade absorbţia intestinală a grăsimilor, oprind creşterea colesterolului, a greutăţii corporale şi a trigliceridelor. Atenueaza acumularea de grăsime viscerală.

    Efectul antioxidant scade însă cu vechimea ceaiului. În medicina chinezâ este recomandat pentru a înviora splina, pentru a preveni umezeala şi pentru a reduce căldura în stomac.

    Poate conţine cantităţi însemnate de fluor.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Ceaiul oolong este un ceai tradiţional chinezesc obţinut din plata Camellia Sinensia printr-un proces unic de oxidare incompletă.
    Ceaiul galben implică de obicei un ceai prelucrat în mod similar cu ceaiul verde, dar cu o fază de uscare mai lentă…
    Kukicha, sau ceaiul de crenguţe, cunoscut şi sub numele de bōcha sau ceai de trei ani, este un amestec japonez din tulpini,…
    Ceaiul rooibos este obţinut din frunzele plantei Aspalathus linearis, arbust din aceeaşi familie cu salcâmul.
    Ceaiul alb este obţinut din muguri de frunze înainte de deschidere şi frunze tinere ale plantei Camellia Sinensis, printr-o procesare minimă.
    Este un ceai originar din China, obţinut din frunzele plantei Camellia sinensis, care sunt foarte puţin oxidate în timpul procesării şi îşi…