Heinrich Heine

Aş pune cruce sărăciei

Aş pune cruce sărăciei mele
De-aş fi un pictor meşter de icoane,
Să zugrăvesc tablouri după toane,
Împodobind biserici şi castele.

Potop de daruri, aur şi coroane,
De-aş şti clavir, vioară ca, prin ele,
Să desfătez boierii-n cafenele
Ori să culeg aplauze-n saloane.

Nu-mi va zâmbi norocul niciodată:
Pe lume tu mi-eşti singurul tezaur,
Tu, artă fără pâine, poezie!

Şi, ah! când alţi petrec şi se desfată,
Când vinul spumegă-n pahare de-aur,
Eu însetez, ori beau — pe datorie...

Traducere de ŞTEFAN OCTAVIAN IOSIF