Ştiri şi informaţii din toată lumea
    Sănătate / Anatomie şi fiziologie

    Introducere în sistemul cardiovascular

    Sistemul cardiovascular1 este uneori numit sistemul sanguin-vascular, sau pur și simplu sistemul circulator.


    Constă din inimă2, care este un dispozitiv de pompare musculară, și un sistem închis de vase numite artere3, vene4 și capilare5.

    După cum sugerează și numele, sângele conținut în sistemul circulator este pompat de inimă în jurul unui cerc închis sau circuit de vase, pe măsură ce trece din nou și din nou prin diferitele „circuite” ale corpului.

    Ca și la adult, supraviețuirea embrionului în curs de dezvoltare depinde de circulația sângelui pentru a menține homeostazia și un mediu celular favorabil.

    Ca răspuns la această nevoie, sistemul cardiovascular își face apariția devreme în dezvoltare și atinge o stare funcțională cu mult înaintea oricărui alt sistem major de organe.

    Oricât de incredibil pare, inima începe să bată în mod regulat la începutul celei de-a patra săptămâni după fertilizare6.

    Rolul vital al sistemului cardiovascular în menținerea homeostaziei depinde de mișcarea continuă și controlată a sângelui prin miile de kilometri de capilare care pătrund în fiecare țesut și ajung la fiecare celulă din organism.

    În capilarele microscopice sângele își îndeplinește funcția finală de transport. Nutrienții și alte materiale esențiale trec din sângele capilar în fluidele din jurul celulelor pe măsură ce deșeurile sunt îndepărtate.

    Numeroase mecanisme de control ajută la reglarea și integrarea diverselor funcții și părți componente ale sistemului cardiovascular pentru a furniza sânge în anumite zone ale corpului în funcție de nevoi.

    Aceste mecanisme asigură un mediu intern constant care înconjoară fiecare celulă a corpului, indiferent de cerințele diferite de nutrienți sau de producția de deșeuri.

    Note

    1. Sistemul cardiovascular (circulator) este format din inimă și un sistem de vase de sânge (artere, capilare, vene) prin care sângele este transportat de la inimă la țesuturile corpului și înapoi.

    Inima este o pompă dublă, care conduce sângele prin două circuite. Circuitul pulmonar transportă sângele din partea dreaptă a inimii către plămâni și apoi îl întoarce în partea stângă a inimii. Circuitul sistemic transportă sângele din partea stângă a inimii către restul corpului și îl întoarce în partea dreaptă a inimii.

    Dacă nu ar exista un mecanism de schimbare sau împrospătare constantă a fluidului tisular al organismului, acesta s-ar epuiza rapid de hrană și oxigen și s-ar satura cu produse reziduale.

    Pe lângă funcția sa principală de a transporta diferite substanțe către și dinspre celulele corpului, sistemul circulator contribuie la metabolismul celular, echilibrul (homeostazia) volumului fluidului, echilibrul Ph (concentrația de ioni de hidrogen), homeostazia temperaturii corpului și apărarea împotriva microorganismelor.

    2. Inima este un organ muscular gol de dimensiunea unui pumn uman situat în mediastinul dintre plămâni, cu vârful pe diafragmă. Are patru camere.

    Atriul dreapt și stâng: atriile sunt mici camere receptoare asemănătoare venelor mari. Atriul drept, care primește sânge din circulația sistemică, este mai mare decât atriul stâng, care primește sânge numai din plămâni. Ambele atrii au pereți mai subțiri decât ventriculii, deoarece au mai puțină presiune exercitată asupra lor decât ventriculii, la fel cum venele au pereți mai subțiri decât arterele.

    Ventriculi drept și stâng: ventriculii sunt camere mari, contractante, cu pereți groși. Pereții ventriculului stâng sunt mai groși, deoarece ventriculul stâng trebuie să pompeze sânge în cele mai îndepărtate părți ale corpului; ventriculul drept pompează sânge doar către plămâni.

    Deschiderile dintre atrii si ventriculi, orificiile atrioventriculare, sunt controlate de valvele cardiace. Valva tricuspidă controlează deschiderea dintre atriul drept și ventriculul drept. Valva mitrală (biscuspidă) controlează deschiderea dintre atriul stâng și ventriculul stâng.

    3. Arterele sunt vase care transportă sângele departe de inimă. Arterele pulmonare transportă sânge dezoxigenat de la inimă la plămâni; toate celelalte artere transportă sânge oxigenat de la inimă către toate celelalte părți ale corpului.

    Arterele și venele au pereți formați din trei straturi:
    1. Tunica intimă sau internă: compusă dintr-un singur strat de celule endoteliale
    2. Tunica medie: formată din mușchi neted
    3. Tunica externă sau adventiția: compusă din țesut conjunctiv fibros alb.

    În artere, aceste trei straturi sau tunicile înconjoară un miez gol cunoscut sub numele de lumen prin care curge sânge. Arterele sunt mai groase și mai puternice decât venele cu două proprietăți majore: elasticitate și contractilitate.

    4. Venele sunt vase care transportă sângele către inimă. Venele pulmonare transportă sânge oxigenat de la plămâni la inimă; toate celelalte vene transportă sângele oxigenat din toate celelalte părți ale corpului către inimă.

    Venele ca și arterele au pereți formați din trei straturi:
    1. Tunica intimă sau internă: compusă dintr-un singur strat de celule endoteliale
    2. Tunica medie: formată din mușchi neted
    3. Tunica externă sau adventiția: compusă din țesut conjunctiv fibros alb.

    5. Cel mai mic tip de vas de sânge. Un capilar conectează o arteriolă (arteră mică) la o venulă (venă mică) pentru a forma o rețea de vase de sânge în aproape toate părțile corpului. Peretele unui capilar este subțire și cu scurgeri, iar capilarele sunt implicate în schimbul de fluide și gaze între țesuturi și sânge.

    6. Procesul de unire a doi gameți prin care numărul cromozomilor somatici este restabilit și este inițiată dezvoltarea unui nou individ.




    TE-AR MAI PUTEA INTERESA

    Pe lângă glandele endocrine majore, alte organe au o anumită activitate hormonală ca parte a funcției lor.
    Gonadele, organele de reproducere primare, sunt testiculele la bărbat și ovarele la femeie. Aceste organe sunt responsabile de producerea spermatozoizilor și ovulelor, dar secretă și hormoni și sunt considerate a fi glande endocrine.
    Pancreasul este un organ lung, moale, care se află transversal de-a lungul peretelui abdominal posterior, posterior de stomac și se extinde de la regiunea duodenului până la splină.
    Glanda suprarenală sau suprarenală este asociată cu o glandă situată în apropierea porțiunii superioare a fiecărui rinichi.
    Glanda tiroidă este un organ foarte vascular care este situat în gât. Este format din doi lobi, câte unul pe fiecare parte a traheei, chiar sub laringe sau cutie vocală.
    Glanda pituitară1 sau hipofiza este o glandă mică, de aproximativ un centimetru diametru sau de dimensiunea unui bob de mazăre.