Swarm, urmatoarea misiune europeană de explorare a Pământului

GH. MANOIU | 19 NOIEMBRIE 2013

După GOCE, SMOS şi CryoSat care au furnizat informaţii noi cu privire la gravitaţia Pământului, umiditatea solului, salinitatea oceanului şi gheaţa, Swarm este dedicat identificării şi măsurării, foarte precise, a diferitelor semnale magnetice care provin din miezul Pământului, manta, crustă, oceane, ionosferă şi magnetosferă, care împreună formează câmpul magnetic din jurul Pământului.

Constelatia de sateliti Swarm. Foto: ESA/AOES Medialab.

Câmpul magnetic poate fi asemănat unui balon imens, care ne protejează de radiaţiile cosmice şi de particule încărcate, purtate de vânturile solare care bombardează Pământul.

Se stie că provine din mai multe locuri, dar exact cum este generat şi de ce se schimbă nu este încă pe deplin înţeles. Polii magnetici migrează, şi la câteva sute de mii de ani ei se inversează. Mai mult decât atât, puterea câmpului se schimbă în mod constant şi în prezent dă semne de slăbire.

Cei trei sateliţi ai programului Swarm sunt concepuţi pentru a identifica şi măsura foarte precis diferitele semnale care alcătuiesc câmpul magnetic. Ei vor furniza pentru prima dată imagini 3D ale conductivităţii electrice în manta, care vor ajuta la înţelegerea compoziţiei chimice şi a temperaturii.

Prin cartografierea amprentei magnetice în crusta Pământului, misiunea va duce la o mai bună înţelegere a plăcilor tectonice. Studierea modului în care particulele încărcate, transportate de vântul solar intră în sistemul Pământului este importantă pentru protejarea sateliţilor şi comunicaţiilor radio.

Misiunea este compusă din trei sateliţi identici ce vor fi lansaţi pe 22 noiembrie 2013, de la cosmodromul din Plesetsk, Rusia, la aproximativ 800 km nord-est de Moscova, cu o rachetă Rockot, furnizată de Eurockot Launch Services GmbH.

Punerea pe orbita de lucru şi aducerea aparaturii în parametri este planificată să dureze trei luni, iar sateliţii au o durată de viaţă de patru ani.

Doi sateliţi vor avea o orbită de lucru la o altitudine iniţială de 460 km, cu o coborâre naturală la 300 km, iar al treilea va avea orbita la 530 km.

Sateliţii au o formă specială, dictată de măsurătorile pe care trebuie să le facă, o masă de 473 kg, inclusiv 106 kg de combustibil, şi 9,1 m lungime, 1,5 m lăţime şi 0,85 m înălţime.

Misiunea va fi controlată de la ESA's European Satellite Operations Centre (ESOC) în Darmstadt, Germania, iar datele vor fi colectate la staţia de sol din Kiruna, Suedia.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Leonidele, stelele căzătoare din noiembrie

Ploaia de meteori Leonidele, va avea anul acesta maximul în noaptea de 17 noiembrie, când se speră că se vor putea vedea 10-20 meteori pe oră, deşi Luna Plină va străluci toată noaptea. Leonidele au început în 6 noiembrie şi se termină pe 21, cu un maximum în 16, 17 sau 18. Ele sunt resturile cometei Temple-Tuttle, ce a trecut la periheliu în 1998.

O insulă misterioasă pe Titan

Sonda Cassini a luat imagini cu o insulă pe Ligeia Mare, una dintre mările de metan şi etan de pe Titan, în timpul unei treceri pe lângă luna lui Saturn, dar aceasta dispăruse în momentul următoarei treceri.

Fragmente dintr-o cometă au explodat deasupra Spaniei

Fragmente dintr-o cometă au explodat peste sudul Spaniei luminând cerul ca o lună plină.

S-a descoperit o nouă lună a planetei Neptun

Telescopul spaţial Hubble a descoperit o nouă lună ce orbitează planeta Neptun. Luna, numită S/2004 N 1, cu puţin peste 19 km în diametru, este cea mai mică dintre cei 14 sateliţi ai planetei. Este atât de mică, incât a scăpat sondei spaţiale Vozager 2 care a trecut în 1989 pe lângă Neptun şi a fotografiat în amănunt sistemul de luni şi inele.

Misterioase formaţiuni pe Ceres

Sonda Dawn, care survolează planeta pitică Ceres, cel mai mare corp ceresc din centura principală de asteroizi dintre Marte şi Jupiter, a oferit mai multe indicii despre petele luminoase misterioase şi a dezvăluit existenţa unui vârf în formă de piramidă într-un peisaj relativ plat.

Un asteroid cu diametrul de 2 kilometri se apropie de Pământ

Un asteroid destul de mare, care, dacă ar lovi planeta noastră ar genera un dezastru, se îndreaptă spre Pământ, dar va trece la 25 de milioane de kilometri, o distanţă mică la standardele spaţiului.