| Sănătate / Ştiinţa şi sănătatea |
Modificări moleculare în creierul și sângele persoanelor care s-au sinucis
Cercetătorii brazilieni au constatat un set de modificări moleculare prezente în creierul și sângele persoanelor care s-au sinucis.
Modificări moleculare în creierul și sângele persoanelor care s-au sinucis. Foto: Gordon Johnson/Pixabay
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), peste 700000 de oameni mor prin sinucidere în fiecare an în întreaga lume.
În rândul tinerilor, termen care se referă la grupa de vârstă de la 15 la 29 de ani, impactul sinuciderii este deosebit de alarmant, reprezentând a patra cauză de deces.
Datele, din 2019, au fost obținute din cea mai recentă ediție a Global Burden of Disease (GBD), un studiu epidemiologic care reunește peste 200 de țări și oferă o imagine cuprinzătoare a principalelor cauze ale mortalității și dizabilității globale.
Mai mulți factori de risc sunt asociați cu sinuciderea, inclusiv istoricul familial, trăsăturile de personalitate, condițiile socioeconomice, expunerea la idei dăunătoare pe rețelele sociale și prezența tulburărilor psihiatrice, în special depresia și tulburarea bipolară.
Cu toate acestea, în ciuda impactului psihologic, social și economic enorm generat de decesele prin sinucidere, identificarea riscurilor se bazează doar pe interviuri clinice. Mecanismele neurobiologice asociate cu schimbările comportamentale sunt încă puțin înțelese.
Studiul cercetătorilor brazilieni a revizuit și a reanalizat o cantitate mare de date disponibile în literatura de specialitate privind modificările moleculare găsite în creierul și sângele persoanelor care s-au sinucis.
Ei au constatat că modificările moleculare pot fi interpretate ca „markeri de risc” și oferă noi indicii în neurobiologie, constituind un ajutor important pentru informațiile colectate în interviurile clinice.
O constatare notabilă observată în diferite studii este că multe persoane caută servicii de sănătate în anul de dinainte de a încerca să se sinucidă, dar, din cauza dificultăților de identificare a riscului, aceștia nu primesc atenția care ar putea evita deznodământul.
Autorii cercetării au colectat 17 studii care au furnizat informații despre modificările creierului în expresia genelor și proteinelor la indivizii care s-au sinucis, în comparație cu datele de la indivizi afectați de alte cauzele decesului.
Cortexul prefrontal a fost regiunea creierului cea mai evaluată. Această regiune a creierului are o conexiune puternică cu centrii de control emoțional și de control al impulsurilor. Este fundamentală în flexibilitatea comportamentală și în procesele de luare a deciziilor.
Schimbările în structura sau funcția sa pot fi extrem de relevante în contextul comportamentului suicidar.
O astfel de informație este deosebit de relevantă în cazul tinerilor, deoarece cortexul prefrontal este una dintre ultimele regiuni ale creierului care se maturizează.
Modificările mecanismelor de plasticitate din cortexul prefrontal, afectate de diferiți factori de risc (social, cultural, psihologic etc.), pot avea un impact semnificativ asupra controlului emoțional și comportamental la indivizii tineri.
"De la idee până la execuție, sinuciderea trebuie luată în serios. Știm că decesele prin sinucidere sunt mai răspândite la bărbați, în timp ce încercările de sinucidere sunt mai răspândite la femei. Dar acest lucru se datorează potențialului de letalitate și agresivitate a mijloacelor utilizate și diferențelor în aspectele comportamentale.
Sinuciderea este o cauză de deces care poate fi prevenită cu intervenții în timp util. Și aceasta este principala motivație a studiului nostru. Este necesar să se reducă stigmatizarea și să se înțeleagă, în mod profund diferitele aspecte biologice, sociale și culturale implicate în schimbările comportamentale" spun autorii cercetării.
TE-AR MAI PUTEA INTERESA
